SCAPATÁRE scapatari s. f. Actziunea de a scapata shi rezultatul ei. 1. (Rar) Asfintzit apus scapatat. Ma culc dupa scapatare Ma scol soare cind rasare. TEODORESCU P. P. 453. 2. (Invechit) Decadere morala sau fizica. Se vede k de cind pe bietul Orfeu la luat Offenbach in raspar insashi fiarele scirbite de a vedea scapatarea gustului artistic... shiau luat lumea in cap. ODOBESCU S. III 100. Cind i veni batrinetzea La rishnitza el fu pus Unde prost in scapatare De tatal sau... El aminte shia adus. ALEXANDRESCU P. 37. 3. Starea celui care a scapatat; saracie. Cind ajungem in rea stare shi in vreo scapatare... shi slujnicile din casa Negonite fug ne lasa. PANN P. V. II 156.