scanteia [At: CANTEMIR I. I. I 41 / P: ~teia / V: (ivr) schin~ / Pzi: 3 ~za scanteie (A shi: (rar) scanteie) / E: scanteie] 1 vi A produce sau a imprashtia scantei (1). 2 vr (Reg; if schinteia) A se arde (2). 3 vi (Mai ales d. surse de lumina) A produce o lumina putzin intensa (shi intermitenta) k o scanteie (1) Si: a licari a luci. 4 vi A produce o lumina vie stralucitoare Si: a straluci a sclipi (1) a scapara¹ (15). 5 vi (D. ochi privire) A avea o stralucire specifica vie care tradeaza un sentiment puternic Si: a luci a sclipi a scapara¹ (20). 6 vi (D. oameni) A privi patrunzator.

A SCANTEIÁ pers. 3 ~iáza intranz. 1) (despre ashtri shi despre alte surse de lumina) A raspandi o lumina slaba tremuranda; a licari k o scanteie. Stelele ~iaza. 2) A luci reflectand emanatzia unei alte surse de lumina; a sclipi. Picaturile de roua scanteiau in lumina soarelui. 3) (despre ochi) A avea o stralucire deosebita (din cauza unei emotzii puternice); a sticli; a sclipi; a luci. 4) A imprashtia scantei. Rugul ~iaza. /Din scanteie

scanteià v. 1. a da scantei a arunca o lumina vie: stelele scanteiaza; 2. fig. a straluci de manie: i scanteiaza ochii.

schinteia v vz scanteia

SCHINTEIÁ vb. I v. scinteia.

SCINTEIÁ scinteiez vb. I. Intranz. 1. A licari k o scinteie (care apare shi dispare) a straluci a luci a sclipi. Privirea lui sa dus mai departe spre oglinzile riului care scinteiau printre lunci shi spre muntzii incununatzi de cetzuri albastrii. SADOVEANU N. P. 8. Pe frunzele pomilor scinteiau k nishte pietre scumpe picaturile de apa. SANDUALDEA U. P. 195. ◊ Tranz. (Rar) Sau pierdut spre Balcanii care in zilele cu cer limpede daca ma sui pe magura i vad lucind scinteind in lumina spinari gheboase pietroase. STANCU D. 193. ♦ (Despre ochi) A privi viu patrunzator (sub impresia unui sentiment puternic); a luci a sclipi. Un gol deodata se facu in jurul batrinului zburlit shi furios care ashtepta gata sa loveasca la pinda cu ochii scinteind k o fiara incoltzita. BART E. 301. Cinele se uita i scinteiaza ochii. DELAVRANCEA H. T. 266. Daca voi nu ma vretzi eu va vreau raspunse Lapushneanul ai caruia ochi scinteiara k un fulger. NEGRUZZI S. I 139. ◊ (Poetic) Umbra fetzei stravezii E alba k de ceara Un mort frumos cu ochii vii Ce scinteien afara. EMINESCU O. I 88. 2. A imprashtia scintei. Ard nuielele trasnind Creshte para scinteind. ALECSANDRI P. II 106. ◊ (Poetic) Luceafarul de ziua scinteia parcar fi fost scos din foc. SANDUALDEA U. P. 128. Prez. ind. pers. 3 shi: scintéie (EMINESCU O. I 209). Varianta: schinteia (MACEDONSKI O. I 29) vb. I.

scinteĭéz v. intr. (d. scinteĭe). Stralucesc foarte viŭ sclipesc: stelele scinteĭaŭ ochiĭ lupuluĭ scinteĭaŭ in intuneric. Fig. Ma manifest viŭ scapar: acest copil scinteĭaza de inteligentza aceasta femeĭe scinteĭaza de frumusetza. Pers III scinteĭe ild. scinteĭaza (Em.).

scanteiá (a ~) vb. ind. prez. 3 scanteiáza 1 pl. scanteiém; conj. prez. 3 sa scanteiéze; ger. scanteínd

scanteiá vb. ind. prez. 3 sg. shi pl. scanteiáza 1 pl. scanteiém; conj. prez. 3 sg. shi pl. scanteiéze; ger. scanteínd

scinteia (ind. prez. 3 sg. shi pl. scinteiaza 1 pl. scinteiem)

scanteiez teiaza 3 teieze 3 conj. teiam 1 imp. teia inf. teietor adj. v.

SCANTEIÁ vb. 1. v. sclipi. 2. v. lumina. 3. v. straluci. 4. a luci a sclipi a straluci (rar) a stralumina. (Albe coifuri ~.)

SCINTEIA vb. 1. a clipi a licari a luci a scapara a sclipi a strafulgera. (Luminitze ~ in noapte.) 2. a lumina a sclipi a straluci. (Candelabre ~ in salon.) 3. a licari a luci a scapara a sclipi a sticli a straluci. (Ochii i ~.) 4. a luci a sclipi a straluci (rar) a stralumina. (Albe coifuri ~.)