SCINTEIÁ scinteiez vb. I. Intranz. 1. A licari k o scinteie (care apare shi dispare) a straluci a luci a sclipi. Privirea lui sa dus mai departe spre oglinzile riului care scinteiau printre lunci shi spre muntzii incununatzi de cetzuri albastrii. SADOVEANU N. P. 8. Pe frunzele pomilor scinteiau k nishte pietre scumpe picaturile de apa. SANDUALDEA U. P. 195. ◊ Tranz. (Rar) Sau pierdut spre Balcanii care in zilele cu cer limpede daca ma sui pe magura i vad lucind scinteind in lumina spinari gheboase pietroase. STANCU D. 193. ♦ (Despre ochi) A privi viu patrunzator (sub impresia unui sentiment puternic); a luci a sclipi. Un gol deodata se facu in jurul batrinului zburlit shi furios care ashtepta gata sa loveasca la pinda cu ochii scinteind k o fiara incoltzita. BART E. 301. Cinele se uita i scinteiaza ochii. DELAVRANCEA H. T. 266. Daca voi nu ma vretzi eu va vreau raspunse Lapushneanul ai caruia ochi scinteiara k un fulger. NEGRUZZI S. I 139. ◊ (Poetic) Umbra fetzei stravezii E alba k de ceara Un mort frumos cu ochii vii Ce scinteien afara. EMINESCU O. I 88. 2. A imprashtia scintei. Ard nuielele trasnind Creshte para scinteind. ALECSANDRI P. II 106. ◊ (Poetic) Luceafarul de ziua scinteia parcar fi fost scos din foc. SANDUALDEA U. P. 128. Prez. ind. pers. 3 shi: scintéie (EMINESCU O. I 209). Varianta: schinteia (MACEDONSKI O. I 29) vb. I.