A SCANTEIÁ pers. 3 ~iáza intranz. 1) (despre ashtri shi despre alte surse de lumina) A raspandi o lumina slaba tremuranda; a licari k o scanteie. Stelele ~iaza. 2) A luci reflectand emanatzia unei alte surse de lumina; a sclipi. Picaturile de roua scanteiau in lumina soarelui. 3) (despre ochi) A avea o stralucire deosebita (din cauza unei emotzii puternice); a sticli; a sclipi; a luci. 4) A imprashtia scantei. Rugul ~iaza. /Din scanteie