RÍGLA rigle s. f. 1. Piesa plata lunga shi dreapta facuta din lemn din metal din material plastic de obicei gradata cu care se trag linii drepte se verifica suprafetze plane etc.; linie lineal. ◊ Rigla de calcul = instrument folosit pentru calcule rapide format dintro rigla fixa shi una mobila care aluneca pe cea fixa ambele avand diviziuni logaritmice. 2. Piesa de lemn groasa shi lata folosita in constructzii. 3. Unealta metalica sau de lemn folosita in metalurgie pentru netezirea shi indepartarea surplusului de amestec de formare. Din ngr. ríghla „regula”.

rigla¹ sf [At: (a. 1831) DOC. EC. 491 / Pl: ~le / E: ngr ρίγλα „regula”] 1 Instrument plat lung shi drept confectzionat din lemn din metal sau din material plastic uneori gradat cu care se trag linii drepte se verifica suprafetzele plane etc. Si: linie. 2 (Is) ~ de calcul Instrument alcatuit dintro rigla¹ (1) fixa shi una mobila care aluneca pe cea fixa folosit pentru calcule rapide. 3 (Rar) Vergea cu care se niveleaza banitza prea plina. 4 Unealta metalica (sau de lemn) folosita in metalurgie pentru netezirea shi indepartarea surplusului de amestec de formare din cutia de formare. 5 Piesa de lemn groasa shi lata folosita in constructzii. 6 (Fig) Dara (1). 7 (Inv) Rubrica.

rigla² sf [At: IONESCUMUSCEL TZES 601 / V: reg~ ring~ ~lu smn ~li sn (Pl shi: rigluri) righil sm ~gal (Pl: ~gale) righel sn (Pl: righele) / Pl: ~le / E: ger Riegel] 1 (Reg) Bucata de lemn sau de metal care serveshte de incuietoare la usha casei Si: zavor ratez¹ zar. 2 (Reg) Scoaba din ushorul ushii in care intra balamaua. 3 (Reg) Bucata de lemn aplicata orizontal (sau in diagonala) pe un element de constructzie pentru al intari. 4 (Reg; mpl) Fiecare dintre grinzile care se sprijina podeaua de scandura a caselor shi a grajdurilor. 5 (Reg) Leatz care se foloseshte la constructzia gardului. 6 (Reg; if righel) Punte care se urca trunchiurile la joagar. 7 (Reg) Bariera (1). 8 Piesa la razboiul de tzesut mecanic care serveshte la conducerea shi intinderea firelor de urzeala.

RÍGLA rigle s. f. 1. Piesa plata lunga shi dreapta facuta din lemn din metal din material plastic de obicei gradata cu care se trag linii drepte se verifica suprafetze plane etc. linie lineal. ◊ Rigla de calcul = instrument folosit pentru calcule rapide format dintro rigla fixa shi una mobila care aluneca pe cea fixa ambele avand diviziuni logaritmice. 2. Piesa de lemn groasa shi lata folosita in constructzii. 3. Unealta metalica sau de lemn folosita in metalurgie pentru netezirea shi indepartarea surplusului de amestec de formare din cutia de formare. Din ngr. ríghla „regula”.

RÍGLA rigle s. f. 1. Piesa plata lunga shi dreapta facuta de obicei din lemn sau din metal uneori gradata cu ajutorul careia se trag linii drepte se verifica suprafetzele plane etc.; linie lineal. SHcolarii trageau cu rigla in caiete linii in lungish. I. BOTEZ SHC. 27. [Profesorul] mai are shi o rigla in mina shi astfel indata ce dsa ishi arata nasul pe ushe zgomotul haotic k prin farmec sta intzelenit locului. CARAGIALE N. F. 17. ◊ Fig. Pe fatza marii se deschidea k in urma unei torpile vii un evantaliu imens de spuma alba dantelata cu rigle lungi intinsa pina la tzarm. BART E. 101. ◊ Rigla de calcul = instrument folosit pentru efectuarea calculelor rapide format dintro rigla fixa shi una mobila care luneca pe cea fixa ambele avind diviziuni logaritmice; inmultzirea shi impartzirea se fac prin adunarea geometrica a diviziunilor corespunzatoare numerelor date de pe cele doua rigle citinduse cu ajutorul unui cursor. 2. Piesa de lemn groasa shi lata obtzinuta prin taierea dulapilor sau a scindurilor groase.

RÍGLA ~e f. 1) Instrument format dintro bara gradata folosit la trasarea unor linii drepte sau la masurat; linie. ◊ ~ logaritmica (sau de calcul) instrument alcatuit dintro rigla fixa shi una mobila folosit la efectuarea rapida a unor calcule. 2) metal. Unealta folosita in turnatorie pentru indepartarea shi netezirea surplusului de amestec din cutia de formare. /<ngr. rígla

rigla f. instrument de tras linii drepte. [Gr. mod. (din it. REGOLA)].

rígla f. pl. e (ngr. rigla d. lat. regula drug shina rigla regula). Mat. Linie lata de metal orĭ de lemn de tras liniĭ lungĭ pe hirtie. V. alidada shi indreptar.

rigli sfp vz rigla²

rígla (rigla) s. f. g.d. art. ríglei; pl. rígle

rígla s. f. (sil. gla) g.d. art. ríglei; pl. rígle

RÍGLA s. 1. (TEHN.) linie (Transilv.) lineal. (~ pentru trasarea unei figuri geometrice.) 2. (CONSTR.) cushac.

RÍGLA s. v. ivar incuietoare rubrica zavor.

RIGLA s. 1. (TEHN.) linie (Transilv.) lineal. (~ pentru trasarea unei figuri geometrice.) 2. (CONSTR.) cushac.

rigla s. v. IVAR. INCUIETOARE. RUBRICA. ZAVOR.