RÍGLA rigle s. f. 1. Piesa plata lunga shi dreapta facuta de obicei din lemn sau din metal uneori gradata cu ajutorul careia se trag linii drepte se verifica suprafetzele plane etc.; linie lineal. SHcolarii trageau cu rigla in caiete linii in lungish. I. BOTEZ SHC. 27. [Profesorul] mai are shi o rigla in mina shi astfel indata ce dsa ishi arata nasul pe ushe zgomotul haotic k prin farmec sta intzelenit locului. CARAGIALE N. F. 17. ◊ Fig. Pe fatza marii se deschidea k in urma unei torpile vii un evantaliu imens de spuma alba dantelata cu rigle lungi intinsa pina la tzarm. BART E. 101. ◊ Rigla de calcul = instrument folosit pentru efectuarea calculelor rapide format dintro rigla fixa shi una mobila care luneca pe cea fixa ambele avind diviziuni logaritmice; inmultzirea shi impartzirea se fac prin adunarea geometrica a diviziunilor corespunzatoare numerelor date de pe cele doua rigle citinduse cu ajutorul unui cursor. 2. Piesa de lemn groasa shi lata obtzinuta prin taierea dulapilor sau a scindurilor groase.