rigla¹ sf [At: (a. 1831) DOC. EC. 491 / Pl: ~le / E: ngr ρίγλα „regula”] 1 Instrument plat lung shi drept confectzionat din lemn din metal sau din material plastic uneori gradat cu care se trag linii drepte se verifica suprafetzele plane etc. Si: linie. 2 (Is) ~ de calcul Instrument alcatuit dintro rigla¹ (1) fixa shi una mobila care aluneca pe cea fixa folosit pentru calcule rapide. 3 (Rar) Vergea cu care se niveleaza banitza prea plina. 4 Unealta metalica (sau de lemn) folosita in metalurgie pentru netezirea shi indepartarea surplusului de amestec de formare din cutia de formare. 5 Piesa de lemn groasa shi lata folosita in constructzii. 6 (Fig) Dara (1). 7 (Inv) Rubrica.