RÍGLA rigle s. f. 1. Piesa plata lunga shi dreapta facuta din lemn din metal din material plastic de obicei gradata cu care se trag linii drepte se verifica suprafetze plane etc.; linie lineal. ◊ Rigla de calcul = instrument folosit pentru calcule rapide format dintro rigla fixa shi una mobila care aluneca pe cea fixa ambele avand diviziuni logaritmice. 2. Piesa de lemn groasa shi lata folosita in constructzii. 3. Unealta metalica sau de lemn folosita in metalurgie pentru netezirea shi indepartarea surplusului de amestec de formare. Din ngr. ríghla „regula”.