optziuni
  • info

13 definitzii pentru riga

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

RÍGA rigi s. m. 1. (Inv.) Rege. 2. Carte de joc cu figura regelui; popa crai. Din ngr. ríghas.

RÍGA rigi s. m. 1. (Inv.) Rege. 2. Carte de joc cu figura regelui; popa crai. Din ngr. ríghas.

riga1 sm [At: (a. 1829) AR 71/11 / Pl: rigi / E: ngr ῥήγας] 1 (Inv) Rege1 (1). 2 Carte de joc cu figura regelui Si: popa crai (26).

riga2 sf vz rigi

RÍGA rigi s. m. 1. (Invechit shi arhaizant) Rege. Este un semn de razboi intre riga leshilor shi spurcatul de Mehmedsultan. Mare zdruncin va fi deci pentru creshtinatate. SADOVEANU F. J. 96. O aliantza sa cat ele mobliga Pentruale mele planuri... cu spitza unui riga. ALECSANDRI T. II 161. 2. Carte de joc cu figura regelui; popa crai. Riga de verde shi valetul de verde ma prigonesc. SADOVEANU N. F. 8. Cartzi de joc unse la suprafatza: rigi pe jumatate shtershi valetzi patatzi de mushte asul de cupa refacut de mina cu cerneala violeta. BASSARABESCU V. 32. De ce ai tras acu pe riga dedesubtul cartzilor? ALECSANDRI T. I 162.

RÍGA rígi m. 1) inv. (in unele state; folosit shi k titlu pe langa numele respectiv) Conducator absolut al tzarii; rege; monarh; suveran; imparat. 2) rar (la jocul de cartzi) Figura care este reprezentat chipul unui barbat in varsta cu coroana; rege; popa. /<ngr. righas

riga m. 1. od. rege: cu trufie riga ungur catre tzara ’nainteaza GR. AL.; 2. carte de joc ce infatzisheaza un rege: riga de cupa. [Gr. mod.].

ríga m. pl. ĭ gen. al rigaĭ (ngr. rígas d. lat. rex regis rege. Cp. cu duca 1). Sec. 1819. Rege. Azĭ. Rar. Rege saŭ popa la cartzĭ.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

ríga (inv.) s. m. g.d. art. rígai; pl. rigi

ríga s. m. g.d. art. rígai; pl. rigi

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

RÍGA s. v. popa.

RÍGA s. v. cap incoronat monarh rege suveran.

RIGA s. popa rege (inv.) crai. (~ la jocul de cartzi.)

riga s. v. MONARH. REGE. SUVERAN.

Intrare: riga
substantiv masculin (M88)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • riga
  • riga
plural
  • rigi
  • rigii
genitiv-dativ singular
  • riga
  • rigai
  • rigii
  • righii
plural
  • rigi
  • rigilor
vocativ singular
  • riga
  • rigo
plural
  • rigilor
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

riga, rigisubstantiv masculin

  • 1. invechit Rege. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: rege
    • format_quote Este un semn de razboi intre riga leshilor shi spurcatul de Mehmedsultan. Mare zdruncin va fi deci pentru creshtinatate. SADOVEANU F. J. 96. DLRLC
    • format_quote O aliantza sa cat ele mobliga Pentruale mele planuri... cu spitza unui riga. ALECSANDRI T. II 161. DLRLC
  • 2. Carte de joc cu figura regelui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: crai popa
    • format_quote Riga de verde shi valetul de verde ma prigonesc. SADOVEANU N. F. 8. DLRLC
    • format_quote Cartzi de joc unse la suprafatza: rigi pe jumatate shtershi valetzi patatzi de mushte asul de cupa refacut de mina cu cerneala violeta. BASSARABESCU V. 32. DLRLC
    • format_quote De ce ai tras acu pe riga dedesubtul cartzilor? ALECSANDRI T. I 162. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.