REPETÍTZIE repetitzii s. f. 1. Repetare reluare a acelorashi vorbe idei actziuni etc. ◊ Arma cu repetitzie = arma cu care se pot trage mai multe focuri dintro singura apasare pe tragaci reincarcarea facanduse automat. ♦ Activitatea de pregatire a interpretzilor pentru un spectacol sau concert. Repetitzie generala = ultima repetitzie inainte de premiera unui spectacol. ♦ Reluare de catre elevi la shcoala in cadrul unor lectzii speciale sau acasa a materiei de invatzamant deja parcurse. 2. Procedeu stilistic care consta in folosirea repetata a aceluiashi cuvant sau a unui grup de cuvinte cu scopul de a inviora expunerea a intari ideea etc. Din fr. répétition.

repetitzie sf [At: POVATZ. INV. 23²/5 / V: (rar) ~iune / Pl: ~i / E: fr répétition] 1 Repetare reluare a acelorashi vorbe idei actziuni etc. 2 (Is) Arma cu ~ Arma automata 3 (Ilav) Cu ~ De mai multe ori Si: tot mereu. 4 Exercitziu facut de catre interpretzi in cursul pregatirii unui spectacol sau a unei auditzii publice Si: repetare (4). 5 Lectzie care consta din repetarea (2) materialului deja parcurs. 6 Procedeu sintacticstilistic care consta in folosirea repetata a aceluiashi cuvant sau a unui grup de cuvinte cu scopul de a inviora expunerea de a intari ideea etc. 7 (Jur) Actziunea de a cere prin justitzie restituirea unei sume de bani care a fost platita fara a fi datorata.

REPETÍTZIE repetitzii s. f. 1. Repetare reluare a acelorashi vorbe idei actziuni etc. ◊ Arma cu repetitzie = arma cu care se pot trage mai multe focuri (reincarcanduse automat). ♦ Exercitziu facut de catre interpretzi pentru pregatirea unui spectacol sau a unei auditzii publice. ◊ Repetitzie generala = ultima repetitzie (cu decoruri shi costume) facuta inainte de spectacol. ♦ Reluare de catre elevi la shcoala in cadrul unor lectzii speciale sau acasa a materiei de invatzamant deja parcurse. 2. Procedeu sintacticstilistic care consta in intrebuintzarea de doua sau de mai multe ori a aceluiashi cuvant sau a aceluiashi grup de cuvinte pentru a exprima durata intensitatea distributzia progresia succesiunea periodicitatea sau pentru a sublinia o idee. Din fr. répétition.

REPETÍTZIE repetitzii s. f. 1. Repetare reluare a aceleiashi vorbe idei sau actziuni. ◊ Arma cu repetitzie = arma cu care se pot trage (fara a o reincarca) mai multe focuri la rind. ♦ Exercitziu facut de catre interpretzi pentru pregatirea unui spectacol sau a unei auditzii publice. Pentru el a lipsit de la repetitzii. A pierdut un rol. C. PETRESCU C. V. 210. Trebuie sa priveghez repetitziile Fintinei Blanduzia. ALECSANDRI S. 169. ♦ Lectzie care consta din repetarea materialului care a fost deja parcurs. 2. Figura de stil care consta in intrebuintzarea de doua (sau mai multe) ori a aceluiashi cuvint (sau a aceleiashi fraze) pentru a da mai multa vigoare expunerii.

REPETÍTZIE s.f. 1. Repetare a unui cuvant a unei idei a unei actziuni etc. ◊ Arma cu repetitzie = arma cu care se pot trage mai multe focuri la rand. ♦ Activitate depusa de interpretzi pentru pregatirea unui spectacol sau a unui concert. 2. Procedeu stilistic care consta in folosirea repetata a aceluiashi cuvant sau grup de cuvinte pentru a inviora expresia intarind ideea. 3. (Jur.) Actziunea de a cere prin justitzie restituirea unei sume de bani platite fara a fi datorata. [Gen. iei var. repetitziune s.f. / cf. fr. répétition lat. repetitio].

REPETÍTZIE s. f. 1. repetare a unui cuvant a unei idei actziuni etc. ♦ arma cu ~ = arma cu care se pot trage mai multe focuri la rand. ◊ activitate depusa de interpretzi pentru pregatirea unui spectacol a unui concert. 2. procedeu stilistic in folosirea repetata a aceluiashi cuvant sau grup de cuvinte. (< fr. répétition lat. repetitio)

REPETÍTZIE ~i f. 1) Reluare a acelorashi cuvinte idei actziuni. ◊ Arma cu ~ arma cu care se pot trage mai multe focuri la rand. 2) Munca de pregatire a interpretzilor in vederea unei reprezentatzii in public. 3) Procedeu stilistic care consta in repetarea unui cuvant sau grup de cuvinte pentru a spori expresivitatea enuntzului. [G.D. repetitziei] /<fr. répétition

repetitziune sf vz repetitzie

REPETITZIÚNE s.f. v. repetitzie.

repetitzi(un)e f. 1. spunere sau intrebuintzare din nou a unei vorbe a unei idei; 2. lectziune particulara data unui shcolar; 3. actziunea de a repeta un rol o piesa; 4. Jur. actziunea de a cere inapoi: ceeace s’a platit fara sa fie debit este supus repetitziunii.

*repetitziúne f. (lat. repetitio ónis. V. competitziune). Actziunea de a repeta: repetitziunea une lectziunĭ. Lectziune data k sa fie invatzata ĭar: avem multa repetitziune. Incercarea uneĭ pĭese teatrale saŭ muzicale in ainte de a fi jucata saŭ cintata: actoriĭ eraŭ la repetitziune. Ret. Figura pin care se repeta un cuvint orĭ o fraza p. a da maĭ multa energie discursuluĭ (numita shi anafora shi epifora). Jur. Actziunea de a cere inapoĭ ceĭa ce tzi s’a luat fara drept orĭ aĭ imprumutat shi nu tzi s’a dat inapoĭ. Ceasornic cu repetitziune care bate orele cind apeshĭ un resort. Arma cu repetitziune care se incarca cu maĭ multe focurĭ deodata shi potzĭ trage pe urma maĭ rapede: pushca Mannlicher e o arma cu repetitziune. Ob. ítzie (rus. repeticiĭa).

repetítzie (tzie) s. f. art. repetítzia (tzia) g.d. art. repetítziei; pl. repetítzii art. repetítziile (tzii)

repetítzie s. f. (sil. tzie) art. repetítzia (sil. tzia) g.d. art. repetítziei pl. repetítzii art. repetítziile (sil. tzii)

repetitzie tziei gen. a.

REPETÍTZIE s. 1. repetare (inv.) poftorire. (Vorbeshte fara ~i.) 2. v. recapitulare. 3. (rar) proba. (~ la un teatru.) 4. repetitzie generala v. avanpremiera.

REPETITZIE s. 1. repetare (inv.) poftorire. (Vorbeshte fara ~i.) 2. recapitulare repetare revedere (inv.) procitanie. (~ materiei.) 3. (rar) proba. (~ la un teatru.) 4. repetitzie generala = avanpremiera.

repetitzie (< lat. repetitio) 1. Semn de r. semn ce indica reluarea unui fragment dintro lucrare muzicala. Expresia dal segno cere repetarea dintrun loc marcat cu un semn (de obicei cu semnul procent). V. da capo; abreviatzii. 2. Pregatire a unui concert (1) recital* sau spectacol muzical executzie de proba.

REPETITZIE (< fr. répétition < lat. repetitio repetare) Folosirea de mai multe ori a aceluiashi cuvint sau a mai multor cuvinte spre a intari o idee sau o impresie. Se intilneshte mai ales in poezie unde sustzine ritmul shi cadentza versurilor dar shi in proza pentru revenirea shi intarirea unei imagini. Ex. „Trei zile shi trei noptzi vintoasele nu mai stetera. De trei ori scoasera copacii din radacini; de trei ori scoasera riurile din cursul lor; de trei ori sfarimasera norii izbindui de stinci; de trei ori maturara fundul marii shi de trei ori prapadira fatza pamintului.” (I. SLAVICI Zina zorilor) Ex. Jeluimash shi nam cui! Jeluimash vintului Vintului crivatzului? Bate vintul arde campul Imi lasa jalea shi gindul. Jeluimash cimpului Campului shi drumului Dar mie cimpul pustiit Tot de jalea mea pirlit. (Poezie populara) Repetitzia k figura de stil nu trebuie confundata cu acumularea refrenul procedee stilistice care au la baza reluarea fie a cuvintelor fie a ideilor. Uneori efectul repetitziei este atit de staruitor incit devine obsesiv. Ex. Amurg de toamna violet... Doi plopi in fund apar in siluete Apostoli in odajdii violete Orashul tot e violet. Amurg de toamna violet... Din turn pe cimp vin voievozi cu plete Strabunii trec in pilcuri violete Orashul tot e violet. (G. BACOVIA Amurg violet) Socotita k una din cele mai frecvente figuri de stil repetitzia in retorica antica avea functzie patetica. Retorii deosebeau mai multe feluri de repetitzie k: geminatio sau duplicatio repetarea aceluiashi cuvint de doua ori: Ex. „Noi noi consulii lipsim de la datorie” (CICERO Catilinare) conversiunea (conversie) repetarea aceluiashi cuvint la sfirshitul fiecarei propozitzii: „Pe cartaginezi poporul roman prin dreptate ia invins cu ajutorul armelor ia invins prin libertate ia invins.” (Ibidem) complexiunea repetarea primului shi a ultimului cuvint: „Pe acela care senatul il va fi condamnat pe acela care poporul roman il va fi condamnat pe acela care opinia tuturor il va fi condamnat pe acela vretzi sal absolvitzi prin hotaririle voastre?” (Ibidem)

repetitzie refren figura care consta in repetarea unui grup de cuvinte (sintagma ori enuntz) care intro lucrare literara scurta (de obicei in versuii) exprima laitmotivul textului ori vrea sa creeze shi sa sustzina atmosfera lirica a operei. Este repetitzia care nu se incadreaza ea volum shi repartitzie in nici o schema stereotipa ea toate celelalte (R): „ Pamant de flori! Pamant de flori!... Acelashi strigat in fiecare dimineatza; aceeashi droaga de carutza sunandushi singuratatea in fiecare piatra a pavajului; acelashi moshcopil deasupra mormanului de pamant negru maruntzit moale frumos bogat suflet ascuns. Aceeashi cazma infipta langa manusha carutzei shi felinarul stins dimineatza la bariera orashului felinarul care a ars noaptea leganat ferind singuratatea omului shi calului de goana mashinilor. Pamant de flori!. Pamant cald plouat mirositor pamant care poarta semintzele in el k puii nefatatzi in pantece; semintze de ierburi rabdatoare puioase blande. Oamenii vand pamantul cu galeata gatit shi curat; curat luminat asha cum ishi aduceau candva fetele servitoare la orash. Pamant de flori!”... (Florentza Albu) Din poezia clasica se pot cita poezia Floriile de V. Alecsandri Post bellum de O. Goga precum shi versurile lui G. Bacovia in care oricare ar fi schema repetitziei (de obicei figuri combinate) repetitzia are un caracter obsesiv deci analog repetitzieirefren. In proza o ilustrare specifica neo ofera schitzele din Arborele vietzii de Florentza Albu: Pamant shi flori shi patetica schitza Acasa scrisa in ton de poem in proza incarcata de variate figuri ale repetitziei: poliptota homeoteleuta epanadiploza epanalepsa anafora shi epifora precum shi perifraza metafora comparatzie metalepsa shi silepsa oratorica.

REPETITIO EST MATER STUDIORUM (lat.) repetitzia este mama invatzaturii Precept folosit initzial in shcolile de limba latina shi care a capatat apoi valoare generala: prin repetare cunoshtintzele se fixeaza mai temeinic.