REPETITZIE (< fr. répétition < lat. repetitio repetare) Folosirea de mai multe ori a aceluiashi cuvint sau a mai multor cuvinte spre a intari o idee sau o impresie. Se intilneshte mai ales in poezie unde sustzine ritmul shi cadentza versurilor dar shi in proza pentru revenirea shi intarirea unei imagini. Ex. „Trei zile shi trei noptzi vintoasele nu mai stetera. De trei ori scoasera copacii din radacini; de trei ori scoasera riurile din cursul lor; de trei ori sfarimasera norii izbindui de stinci; de trei ori maturara fundul marii shi de trei ori prapadira fatza pamintului.” (I. SLAVICI Zina zorilor) Ex. Jeluimash shi nam cui! Jeluimash vintului Vintului crivatzului? Bate vintul arde campul Imi lasa jalea shi gindul. Jeluimash cimpului Campului shi drumului Dar mie cimpul pustiit Tot de jalea mea pirlit. (Poezie populara) Repetitzia k figura de stil nu trebuie confundata cu acumularea refrenul procedee stilistice care au la baza reluarea fie a cuvintelor fie a ideilor. Uneori efectul repetitziei este atit de staruitor incit devine obsesiv. Ex. Amurg de toamna violet... Doi plopi in fund apar in siluete Apostoli in odajdii violete Orashul tot e violet. Amurg de toamna violet... Din turn pe cimp vin voievozi cu plete Strabunii trec in pilcuri violete Orashul tot e violet. (G. BACOVIA Amurg violet) Socotita k una din cele mai frecvente figuri de stil repetitzia in retorica antica avea functzie patetica. Retorii deosebeau mai multe feluri de repetitzie k: geminatio sau duplicatio repetarea aceluiashi cuvint de doua ori: Ex. „Noi noi consulii lipsim de la datorie” (CICERO Catilinare) conversiunea (conversie) repetarea aceluiashi cuvint la sfirshitul fiecarei propozitzii: „Pe cartaginezi poporul roman prin dreptate ia invins cu ajutorul armelor ia invins prin libertate ia invins.” (Ibidem) complexiunea repetarea primului shi a ultimului cuvint: „Pe acela care senatul il va fi condamnat pe acela care poporul roman il va fi condamnat pe acela care opinia tuturor il va fi condamnat pe acela vretzi sal absolvitzi prin hotaririle voastre?” (Ibidem)