*repetitziúne f. (lat. repetitio ónis. V. competitziune). Actziunea de a repeta: repetitziunea une lectziunĭ. Lectziune data k sa fie invatzata ĭar: avem multa repetitziune. Incercarea uneĭ pĭese teatrale saŭ muzicale in ainte de a fi jucata saŭ cintata: actoriĭ eraŭ la repetitziune. Ret. Figura pin care se repeta un cuvint orĭ o fraza p. a da maĭ multa energie discursuluĭ (numita shi anafora shi epifora). Jur. Actziunea de a cere inapoĭ ceĭa ce tzi s’a luat fara drept orĭ aĭ imprumutat shi nu tzi s’a dat inapoĭ. Ceasornic cu repetitziune care bate orele cind apeshĭ un resort. Arma cu repetitziune care se incarca cu maĭ multe focurĭ deodata shi potzĭ trage pe urma maĭ rapede: pushca Mannlicher e o arma cu repetitziune. Ob. ítzie (rus. repeticiĭa).