REFLECTÁ (1 2) pers. 3 reflecta (3) reflectez vb. I. 1. Tranz. shi refl. A (se) rasfrange directzia de propagare a luminii a razelor de lumina a undelor etc. la suprafatza de separatzie a doua medii diferite; a determina sau a suferi o reflexie (1). 2. Tranz. shi refl. Fig. A (se) oglindi. 3. Intranz. A gandi profund; a cugeta a medita la... Din fr. refléter lat. reflectere germ. reflektieren.

reflecta [At: HELIADE O. I 206 / V: (ivr) ~eta / Pzi: reflect ~tez / E: fr refléter lat reflectere ger reflektieren] 1 vt (D. corpuri) A produce reflexia luminii incidente a sunetelor a fasciculelor corpusculare etc. 2 vr (D. unde raze de lumina etc.) A se intoarce in mediul initzial dupa ce a intalnit suprafatza de separatzie a altui mediu. 3 vr (Fig) A se rasfrange (14). 4 vt (Fig) A reda (un sentiment un fenomen etc.). 5 vi A medita profund. 6 vt (Inv) A preveni.

REFLECTÁ (1 2) pers. 3 reflécta (3) pers. 1 reflectez vb. I. 1. Tranz. shi refl. A (se) rasfrange directzia de propagare a luminii a razelor de lumina a undelor etc. la suprafatza de separatzie a doua medii diferite; a determina sau a suferi o reflexie (1). 2. Tranz. shi refl. Fig. A (se) oglindi. 3. Intranz. A gandi profund; a cugeta a medita la... Din fr. refléter lat. reflectere germ. reflektieren.^[1]

REFLECTÁ reflectez shi refléct vb. I. 1. Tranz. (Cu privire la lumina unde imagini) A schimba directzia de propagare a luminii a undelor a imaginilor cind ele intilnesc suprafatza de separatzie a doua medii diferite fara trecere dintrun mediu in celalalt; a rasfringe. Dar sticla poleita il reflecta amputat de deasupra genunchilor. C. PETRESCU C. V. 46. Iar undelei uimite profunde shi balaie Reflectan ele tzarmii sentuneca se shterg. EMINESCU O. IV 84. ◊ Fig. Ea reflectan lumeai clara toata Grecia mareatza. EMINESCU O. IV 118. ◊ Refl. Ce so fi reflectind oare in lentilele acelor ochi mari shi blinzi cu irisul negru k pacura. BART S. M. 84. A noptzii stea ravarsa lumina pa mea frunte shi razai se reflecta pe limpede izvor. ALEXANDRESCU M. 149. ♦ Refl. (Despre sunete) A se intoarce in mediul initzial dupa ce sa lovit de suprafatza de separatzie a altui mediu; a se rasfringe. 2. Tranz. Fig. (Cu privire la un fenomen un sentiment etc.) A oglindi a reda. Au mai gasit shi k piesa nu reflecta realitatea. BARANGA I. 157. ◊ Refl. Multe conditzii sociale... produc... anumite caractere... care se reflecteaza in arta. GHEREA ST. CR. III 363. 3. Intranz. (Uneori urmat de determinari introduse prin prep. «la» sau «asupra») A se gindi a cugeta a medita. Statea pe gunoi shi reflecta adinc. CARAGIALE O. III 21.

REFLECTÁ vb. I. 1. tr. refl. (Despre sunete lumina etc.) A (se) rasfrange. ♦ tr. (Fig.) A oglindi a exprima; a reda. 2. intr. A gandi a cugeta a medita. [P.i. refléct shi tez. / cf. fr. refléter lat. reflectere].

REFLECTÁ vb. I. tr. refl. (despre sunete lumina etc.) a (se) rasfrange. II. tr. (fig.) a oglindi a exprima (un sentiment un fenomen etc.). III. intr. a gandi a cugeta a media. (< fr. refléter lat. reflectere germ. reflektieren)

A REFLECTÁ¹ refléct tranz. 1) A face sa se reflecte. Oglinda reflecta obiectele. 2) fig. (ganduri sentimente etc.) A prezenta prin cuvinte sau prin alte mijloace de expresie; a reda; a exprima; a zugravi. Fatza sa nu reflecta nimic. 3) A reda prin mijloace artistice; a oglindi; a infatzisha; a reprezenta. /<fr. refléter lat. reflectere germ. reflektieren

A SE REFLECTÁ ma refléct intranz. 1) (despre raze unde sunete etc.) A se intoarce in mediul initzial dupa contactul cu alt mediu. 2) (despre fiintze sau despre obiecte) Ashi proiecta imaginea (pe o suprafatza lucioasa). 3) (despre stari actziuni etc.) Ashi gasi expresia; a se oglindi; a se rasfrange. /<fr. refléter lat. reflectere germ. reflektieren

reflectà v. 1. a rasfrange lumina sau coloarea; 2. a cugeta matur asupra unui lucru; 3. a se oglindi: sufletul se reflecta in ochi.

*refléct shi éz a á v. tr. (fr. refléter [shi réfléchir] shi lat. refléctere). Resfring arunc inapoĭ lumina saŭ coloarea: oglinda reflecta lumina. Oglindesc: lacu reflecta copaciĭ. Fig. Cuget mult la un lucru: dupa ce am maĭ reflectat am renuntzat la plecare. V. refl. Ma rasfring: lumina se reflecta pe parete. Ma oglindesc: sufletu se reflecta in ochĭ plopiĭ se reflecta in apa.

reflectá² (a ~) (a rasfrange a oglindi) (reflec) vb. ind. prez. 3 reflécta

reflectá vb. (sil. flec) (a gandi) ind. prez. 1 sg. reflectéz 3 sg. shi pl. reflecteáza (a rasfrange a oglindi) ind. prez. 3 sg. shi pl. reflécta

reflecta (ind. prez. 3 sg. shi pl. reflecta «oglindeshte» shi reflecteaza «gindeshte»)

REFLECTÁ vb. 1. (FIZ.) a se intoarce a se rasfrange a se repercuta a reveni (inv.) a se refrange. (Unda sonora se ~ la intalnirea unui obstacol.) 2. v. oglindi. 3. a infatzisha a oglindi a reprezenta. (Un articol care ~ realitatea.) 4. v. chibzui.

REFLECTA vb. 1. (FIZ.) a se intoarce a se rasfringe a se repercuta a reveni (inv.) a se refringe. (Unda sonora se ~ la intilnirea unui obstacol.) 2. a se oglindi a se proiecta a se rasfringe (astazi rar) a se prevedea a se stravedea (inv.) a se mira (fig.) a se scalda. (Imaginea i se ~ pe luciul apei.) 3. a infatzisha a oglindi a reprezenta. (Arta ~ realitatea.) 4. a chibzui a cugeta a gindi a judeca a medita a ratziona (inv.) a meditarisi a mindri a rezona a semui. (Vrea sa ~ in linishte.)