REFLECTÁ reflectez shi refléct vb. I. 1. Tranz. (Cu privire la lumina unde imagini) A schimba directzia de propagare a luminii a undelor a imaginilor cind ele intilnesc suprafatza de separatzie a doua medii diferite fara trecere dintrun mediu in celalalt; a rasfringe. Dar sticla poleita il reflecta amputat de deasupra genunchilor. C. PETRESCU C. V. 46. Iar undelei uimite profunde shi balaie Reflectan ele tzarmii sentuneca se shterg. EMINESCU O. IV 84. ◊ Fig. Ea reflectan lumeai clara toata Grecia mareatza. EMINESCU O. IV 118. ◊ Refl. Ce so fi reflectind oare in lentilele acelor ochi mari shi blinzi cu irisul negru k pacura. BART S. M. 84. A noptzii stea ravarsa lumina pa mea frunte shi razai se reflecta pe limpede izvor. ALEXANDRESCU M. 149. ♦ Refl. (Despre sunete) A se intoarce in mediul initzial dupa ce sa lovit de suprafatza de separatzie a altui mediu; a se rasfringe. 2. Tranz. Fig. (Cu privire la un fenomen un sentiment etc.) A oglindi a reda. Au mai gasit shi k piesa nu reflecta realitatea. BARANGA I. 157. ◊ Refl. Multe conditzii sociale... produc... anumite caractere... care se reflecteaza in arta. GHEREA ST. CR. III 363. 3. Intranz. (Uneori urmat de determinari introduse prin prep. «la» sau «asupra») A se gindi a cugeta a medita. Statea pe gunoi shi reflecta adinc. CARAGIALE O. III 21.