reduplicare sf [At: DDRF / V: (inv) ~lec~ / Pl: ~cari / E: reduplica] (Lin) Repetare a unuia sau a mai multor foneme dintrun cuvant pentru ai da acestuia alta valoare morfologica sau stilistica sau pentru a forma un alt cuvant Si: reduplicatzie.

REDUPLICÁRE reduplicari s. f. (Gram.) Repetitzie totala sau partziala a unui element sau a mai multor elemente dintrun cuvint pentru ai da o noua valoare morfologica ori stilistica sau pentru a forma un cuvint nou. In latineshte mai exista un numar de verbe care formeaza perfectul cu reduplicare. GRAUR F. L. 175.

REDUPLICÁRE s.f. Actziunea de a reduplica shi rezultatul ei; reduplicatzie. ♦ Dublare repetare. [< reduplica].

*reduplicatziúne f. (lat. reduplicatio ónis). Gram. Indoire repetitziune de litere de silabe saŭ de cuvinte k vgr. tétana am intins lat. tétigi am atins rom. murmur tzurtzurĭ turturica borborosesc tata mama. SHi átzie shi áre.

reduplicáre (dupli) s. f. g.d. art. reduplicắrii; pl. reduplicắri

reduplicáre s. f. (sil. pli) g.d. art. reduplicarii; pl. reduplicari

REDUPLICÁRE s. (FON.) reduplicatzie.

REDUPLICARE s. (FON.) reduplicatzie.

REDUPLICÁRE s. f. (< reduplicá < it. lat. reduplicare): dublare repetare a unei silabe din radacina unui verb pentru ai da alta valoare temporala. Astfel formele dadui statui dadeam stateam dadusem statusem sunt forme reduplicate deoarece au in plus o silaba in raport cu formele de infinitiv: da sta sau cu cele de prezent indicativ: dau stau. Cele de la imperfect shi mai mult k perfect sunt formate prin analogie cu cele de la perfect. In cazul imperfectului r. evita confuzia cu prezentul (sa se compare: dadeai dai stateai stai dadeatzi datzi shi stateatzi statzi).