dublare sf [At: PONTBRIANT D. / V: (inv) ~pla~ / Pl: ~blari / E: dubla] 1 Creshtere de doua ori a unei cantitatzi date Si: indoire (inv) duplicare (1) (rar) duplicatzie (2). 2 Sustzinere in vederea realizarii unui scop. 3 vt (In teatru la opera) Inlocuire a titularului unui rol. 4 (In teatru la opera) Interpretare a unui rol alternativ cu titularul lui. 5 (In film) Inlocuire a titularului unui rol in scene primejdioase. 6 Realizare a dublajului unui actor. 7 Executare a unei lucrari similare cu alta. 8 (Teh) Reunire a doua materiale punandule unul peste altul. 9 Captushire a unei haine. 10 Acoperire a unei nave cu foi de tabla de cupru pentru a impiedica depunerile vegetale sau animale. 11 (Mrn) Ocolire a unui cap² de catre o nava. 12 (Spt) Plasare inapoia coechipierilor din aparare pentru a putea preveni contraatacurile jucatorilor din echipa adversa. corectata

DUBLÁRE dublari s. f. Actziunea de a dubla shi rezultatul ei. Dublarea unei linii ferate. ◊ (In teatru) Dublarea rolurilor constituie o traditzie valoroasa a marii arte scenice realiste o metoda de emulatzie creatoare intre actori. SCINTEIA 1953 nr. 2597.

DUBLÁRE s.f. Actziunea de a (se) dubla shi rezultatul ei. [< dubla].

duplare sf vz dublare

dubláre (dubla) s. f. g.d. art. dublắrii; pl. dublắri

dubláre s. f. (sil. bla) g.d. art. dublarii; pl. dublari

DUBLÁRE s. 1. v. indoire. 2. captushire. (~ a unei haine.)

DUBLARE s. 1. indoire. (~ mizei la un joc.) 2. captushire. (~ a unei haine.)

dublare 1. Repartizarea aceluiashi text muzical la doua (sau mai multe) voci (2) sau instr. la unison* sau la octava*. 2. Interpretarea double*ului unei melodii. 3. (in armonie) Multiplicarea unui sunet din acord* la unison la octava mai rar la cvinta*. 4. Inlocuirea unui interpret (mai ales de opera*).