REDUPLICÁRE s. f. (< reduplicá < it. lat. reduplicare): dublare repetare a unei silabe din radacina unui verb pentru ai da alta valoare temporala. Astfel formele dadui statui dadeam stateam dadusem statusem sunt forme reduplicate deoarece au in plus o silaba in raport cu formele de infinitiv: da sta sau cu cele de prezent indicativ: dau stau. Cele de la imperfect shi mai mult k perfect sunt formate prin analogie cu cele de la perfect. In cazul imperfectului r. evita confuzia cu prezentul (sa se compare: dadeai dai stateai stai dadeatzi datzi shi stateatzi statzi).