rectificare [At: BARITZIU P. A. III 1981 / Pl: ~cari / E: rectifica] 1 Corectare. 2 (Ccr) Nota (intrun ziar intro revista) prin care se rectifica (1) ceva Si: (iuz) rectificatzie (2). 3 (Chm) Operatzie de separare a componentzilor volatili cu puncte de fierbere diferite dintrun amestec lichid printro succesiune de evaporari shi condensari. 4 (Teh) Operatzie de prelucrare prin ashchiere efectuata cu ajutorul pietrelor abrazive in scopul obtzinerii unor suprafetze foarte netede a unor dimensiuni de mare precizie. 5 Operatzie de readucere a unui corp a unui sistem tehnic a unei constructzii sau a unui sistem natural la forma sau la starea initziala anterioara unei deformari sau la o forma shi o stare noua stabilita printrun proiect.

RECTIFICÁRE rectificari s. f. Actziunea de a rectifica shi rezultatul ei. 1. Indreptare corijare. In principiu prin rectificarea sau altfel zis prin repararea unei bucatzi in versuri intzelegem fireshte prefacerea numai a expresiunii materiale adica a cuvintarii iar nu shi a gindirii adica a poeziei in ea insashi. CARAGIALE O. VII 473. ♦ (Concretizat) Nota prin care se rectifica ceva. 2. (Tehn.) Operatzie mecanizata de netezire foarte fina prin ashchiere a suprafetzei unei piese metalice cu ajutorul pietrelor abrazive. ♦ Distilare fractzionata prin care se separa dintrun amestec de lichide un component sau un grup de componentzi care reprezinta cantitativ majoritatea amestecului.

RECTIFICÁRE¹ s.f. Actziunea de a rectifica (1) shi rezultatul ei; indreptare corijare. [< rectifica (1)].

RECTIFICÁRE² s.f. Actziunea de a rectifica (2). ◊ Mashina de rectificare = mashinaunealta de prelucrare a pieselor prin rectificare. [< rectifica (2)].

RECTIFICÁRE ~ari f. 1) v. A RECTIFlCA. 2) Nota scurta intro publicatzie periodica prin care se rectifica ceva publicat anterior. /v. a rectifica

rectificatziúne f. (mlat. rectificatio ónis). Actziunea de a rectifica. Informatziune rectificata: rectificatziunea a aparut in ziar. SHi átzie dar ob. áre.

rectificáre s. f. g.d. art. rectificắrii; pl. rectificắri

rectificáre s. f. g.d. art. rectificarii; pl. rectificari

RECTIFICÁRE s. 1. v. corectare. 2. corectare corijare imbunatatzire indreptare remediere retush retushare (fig.) reparare. (~ dictziunii cuiva.) 3. (concr.) corectiv corectura indreptare (rar) rectificatzie. (A adus unele ~ari planului initzial.)

RECTIFICARE s. 1. corectare corijare. indreptare (rar) rectificatzie. (~ a unor erori.) 2. corectare corijare imbunatatzire indreptare remediere retush retushare (fig.) reparare. (~ dictziunii cuiva.) 3. corectiv corectura indreptare (rar) rectificatzie. (A adus unele ~i planului initzial.)

RECTIFICÁRE (< rectifica) s. f. 1. Actziunea de a rectifica shi rezultatul ei; indreptare corectare. 2. (CHIM.) Operatzie de separare a componentzilor volatili cu puncte de fierbere diferite dintrun amestec lichid printro succesiune de evaporari shi de condensari in care o parte din lichidul rezultat prin condensarea vaporilor este recirculat in coloana sub forma de reflux. Se executa in coloana de r. (sau de fractzionare). V. shi distilare. 3. (TEHN.) Operatzie de supernetezire prin ashchiere executata la mashinile de rectificat cu ajutorul sculelor abrazive pentru obtzinerea fie a unor suprafetze foarte netede fie a unor dimensiuni realizate cu mare precizie fie a ambelor calitatzi. ♦ Operatzie sau asamblare de operatzii de readucere a unui corp (ex. unealta) a unui sistem tehnic (ex. cale ferata) a unei constructzii sau a unui sistem natural (ex. un curs de apa) la forma sau la starea initziala anterioara unei deformari sau la o forma shi stare noua stabilita printrun proiect. R. cursurilor de apa (r. de albie) prin taierea meandrelor are k scop facilitarea navigatziei o mai buna utilizare a terenurilor de lunca etc. Poate insa sa afecteze biodiversitatea prin restrangerea zonelor umede. 4. (Dr.) Inlaturarea printro incheiere (2) de catre un organ de jurisdictzie a erorilor materiale strecurate in dispozitivul hotararii asupra numelui calitatzii sau sustzinerilor partzilor ori asupra unui calcul.