RECTIFICÁRE (< rectifica) s. f. 1. Actziunea de a rectifica shi rezultatul ei; indreptare corectare. 2. (CHIM.) Operatzie de separare a componentzilor volatili cu puncte de fierbere diferite dintrun amestec lichid printro succesiune de evaporari shi de condensari in care o parte din lichidul rezultat prin condensarea vaporilor este recirculat in coloana sub forma de reflux. Se executa in coloana de r. (sau de fractzionare). V. shi distilare. 3. (TEHN.) Operatzie de supernetezire prin ashchiere executata la mashinile de rectificat cu ajutorul sculelor abrazive pentru obtzinerea fie a unor suprafetze foarte netede fie a unor dimensiuni realizate cu mare precizie fie a ambelor calitatzi. ♦ Operatzie sau asamblare de operatzii de readucere a unui corp (ex. unealta) a unui sistem tehnic (ex. cale ferata) a unei constructzii sau a unui sistem natural (ex. un curs de apa) la forma sau la starea initziala anterioara unei deformari sau la o forma shi stare noua stabilita printrun proiect. R. cursurilor de apa (r. de albie) prin taierea meandrelor are k scop facilitarea navigatziei o mai buna utilizare a terenurilor de lunca etc. Poate insa sa afecteze biodiversitatea prin restrangerea zonelor umede. 4. (Dr.) Inlaturarea printro incheiere (2) de catre un organ de jurisdictzie a erorilor materiale strecurate in dispozitivul hotararii asupra numelui calitatzii sau sustzinerilor partzilor ori asupra unui calcul.