optziuni
  • info

14 definitzii pentru rectifica

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

RECTIFICÁ rectífic vb. I. Tranz. 1. A indrepta a corecta. 2. (Tehn.) A prelucra mecanic prin ashchiere o suprafatza metalica cu ajutorul unor unelte abrazive. 3. (Chim.) A separa dintrun amestec lichid componentele volatile cu puncte de fierbere diferite. Din fr. rectifier lat. rectificare.

RECTIFICÁ rectífic vb. I. Tranz. 1. A indrepta a corecta. 2. (Tehn.) A prelucra mecanic prin ashchiere o suprafatza metalica cu ajutorul unor unelte abrazive. 3. (Chim.) A separa dintrun amestec lichid componentele volatile cu puncte de fierbere diferite. Din fr. rectifier lat. rectificare.

rectifica vt [At: MAIORESCU CR. I 361 / Pzi: rectific / E: fr rectifier lm rectificare] 1 A corecta (1). 2 (Chm) A efectua o rectificare (3). 3 (Teh) A efectua o rectificare (4).

RECTIFICÁ rectífic vb. I. Tranz. 1. A indrepta a corecta. Copiii ishi rectificara tzinuta prea dezordonata dupa atitea ceasuri de calatorie plicticoasa. C. PETRESCU C. V. 9. 2. (Tehn.) A supune o suprafatza metalica unei neteziri foarte fine cu ajutorul unor unelte abrazive. 3. (Chim.) A separa prin distilare dintrun amestec de lichide un component sau un grup de componentzi care reprezinta cantitativ majoritatea amestecului.

RECTIFICÁ vb. I. tr. 1. A indrepta a corecta. 2. A netezi suprafatza unei piese metalice cu o piatra abraziva. 3. A purifica (un lichid) prin distilare; a rafina. [P.i. rectífic 36 k. / cf. fr. rectifier < lat. rectus drept facere a face].

RECTIFICÁ vb. tr. 1. a indrepta a corecta. 2. a netezi suprafatza unei piese metalice cu o piatra abraziva. 3. a purifica (un lichid) prin distilare; a rafina. 4. (mat.) a determina lungimea unui arc de curba. (< fr. rectifier lat. rectificare)

A RECTIFICÁ rectífic tranz. 1) (texte enuntzuri calcule etc.) A transforma din greshit in corect; a corecta. 2) A aduce in conformitate cu destinatzia; a face sa corespunda uzului. ~ traseul unei rute. 3) chim. (amestecuri lichide) A supune unei operatzii de separare a componentzilor volatili prin distilare. 4) tehn. (suprafetze metalice) A prelucra prin ashchiere cu ajutorul unui abraziv. /<fr. rectifier lat. rectificare

rectificà v. a indrepta un lucru al repune in starea in care trebue sa fie.

*rectífic a á v. tr. (mlat. rectífico áre d. rectus drept shi fácere a face. V. edi pacific). Indrept fac drept: a rectifica un calcul o informatziune. Purific pin destilare: a rectifica spirtu.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

rectificá (a ~) vb. ind. prez. 3 rectífica

rectificá vb. ind. prez. 1 sg. rectífic 3 sg. shi pl. rectífica

rectifica (ind. prez. 3 sg. shi pl. rectifica)

rectific.

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

RECTIFICÁ vb. 1. v. corecta. 2. a corecta a corija a imbunatatzi a indrepta a retusha (fig.) a repara. (SHia ~ dictziunea.)

RECTIFICA vb. 1. a (se) corecta a (se) corija a (se) indrepta. (Ishi ~ erorile.) 2. a corecta a corija a imbunatatzi a indrepta a retusha (fig.) a repara. (SHia ~ dictziunea.)

Intrare: rectifica
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rectifica
  • rectificare
  • rectificat
  • rectificatu‑
  • rectificand
  • rectificandu‑
 singular plural
  • rectifica
  • rectificatzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • rectific
 (sa)
  • rectific
  • rectificam
  • rectificai
  • rectificasem
a II-a (tu)
  • rectifici
 (sa)
  • rectifici
  • rectificai
  • rectificashi
  • rectificaseshi
a III-a (el, ea)
  • rectifica
 (sa)
  • rectifice
  • rectifica
  • rectifica
  • rectificase
plural I (noi)
  • rectificam
 (sa)
  • rectificam
  • rectificam
  • rectificaram
  • rectificaseram
  • rectificasem
a II-a (voi)
  • rectificatzi
 (sa)
  • rectificatzi
  • rectificatzi
  • rectificaratzi
  • rectificaseratzi
  • rectificasetzi
a III-a (ei, ele)
  • rectifica
 (sa)
  • rectifice
  • rectificau
  • rectificara
  • rectificasera
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

rectifica, rectificverb

  • 1. Corecta, indrepta. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: corecta indrepta
    • format_quote Copiii ishi rectificara tzinuta prea dezordonata dupa atitea ceasuri de calatorie plicticoasa. C. PETRESCU C. V. 9. DLRLC
  • 2. tehnica A prelucra mecanic prin ashchiere o suprafatza metalica cu ajutorul unor unelte abrazive. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 3. chimie A separa dintrun amestec lichid componentele volatile cu puncte de fierbere diferite. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: rafina
  • 4. matematica A determina lungimea unui arc de curba. MDN '00
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.