RECTIFICÁ rectífic vb. I. Tranz. 1. A indrepta a corecta. Copiii ishi rectificara tzinuta prea dezordonata dupa atitea ceasuri de calatorie plicticoasa. C. PETRESCU C. V. 9. 2. (Tehn.) A supune o suprafatza metalica unei neteziri foarte fine cu ajutorul unor unelte abrazive. 3. (Chim.) A separa prin distilare dintrun amestec de lichide un component sau un grup de componentzi care reprezinta cantitativ majoritatea amestecului.