optziuni
  • info

13 definitzii pentru razbunator

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

RAZBUNATÓR OÁRE razbunatori oare adj. (Adesea substantivat) Care se razbuna care nu iarta raul ce i sa facut; vindicativ. Razbuna + suf. ator.

RAZBUNATÓR OÁRE razbunatori oare adj. (Adesea substantivat) Care se razbuna care nu iarta raul ce i sa facut; vindicativ. Razbuna + suf. ator.

razbunator ~oare smf a [At: BALCESCU M. V. 29 / S shi: rasb~ resb~ / Pl: ~i ~oare / E: razbuna + ~(a)tor] 12 (Persoana) care se razbuna (1). 34 (Persoana) care nu iarta raul ce i sa facut Si: ranchiunos (12). 56 (Persoana) care manifesta tendintza de razbunare (12).

RAZBUNATÓR OÁRE razbunatori oare adj. Care se razbuna care nu iarta raul ce i sa facut; vindicativ. Oameni razbunatori. ◊ (Substantivat) Oh ciocoi teajung in fuga Totzi razbunatorii tai. COSHBUC P. II 110. Singeleacelor ceaicea se jertfira Nascu peai libertatzii vestitzi razbunatori. ALEXANDRESCU P. 141.

RAZBUNATÓR ~oáre (~óri ~oáre) shi substantival Care cauta sa se razbune; care nutreshte dorintza de razbunare. Om ~. /a (se) razbuna + suf. ~ator

razbunatór oáre adj. Care nu uĭta sa se razbune: elefantu e razbunator. V. vindicativ.

rasbunator a. shi m. care (se) rasbuna.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

razbunatór adj. m. pl. razbunatóri; f. sg. shi pl. razbunatoáre

razbunatór adj. m. pl. razbunatóri; f. sg. shi pl. razbunatoáre

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

RAZBUNATÓR adj. dushmanos ranchiunos (livr.) vindicativ (reg.) tzanash zacash. (E un om ~.)

RAZBUNATOR adj. dushmanos ranchiunos (livr.) vindicativ (reg.) tzinash zacash. (E un spirit ~.)

Razbunator ≠ nerazbunator

Razbunator ≠ nerazbunator nevindecativ

Dictzionare enciclopedice

Definitzii enciclopedice

EX OSSIBUS ULTOR (lat.) din oase (se ridica) razbunatorul Vergiliu „Eneida” IV 625: „Exoriare aliquis nostris ex ossibus ultor” („Din oasele noastre sa rasara un razbunator”).

Intrare: razbunator
razbunator adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • razbunator
  • razbunatorul
  • razbunatoru‑
  • razbunatoare
  • razbunatoarea
plural
  • razbunatori
  • razbunatorii
  • razbunatoare
  • razbunatoarele
genitiv-dativ singular
  • razbunator
  • razbunatorului
  • razbunatoare
  • razbunatoarei
plural
  • razbunatori
  • razbunatorilor
  • razbunatoare
  • razbunatoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

razbunator, razbunatoareadjectiv

etimologie:
  • Razbuna + sufix ator. DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.