optziuni
  • info

15 definitzii pentru vindicativ

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

VINDICATÍV A vindicativi e adj. (Livr.) Razbunator. Din fr. vindicatif.

VINDICATÍV A vindicativi e adj. (Livr.) Razbunator. Din fr. vindicatif.

vindicativ ~a a [At: NEGULICI / Pl: ~i ~e / E: fr vindicatif] (Liv) 1 (D. oameni) Care este inclinat spre razbunare Si: razbunator. 2 (D. oameni) Animat de dorintza de razbunare Si: razbunator. 3 (D. manifestari ale oamenilor) Care exprima dorintza de razbunare. 4 (D. manifestari ale oamenilor) Care este facut din dorintza de razbunare.

vindicativ a adj. (depre oameni) Care este inclinat spre razbunare; razbunator. • pl. i e. /<fr. vindicatif; cf. lat. vindicare „a pedepsi”.

VINDICATÍV A vindicativi e adj. inclinat spre razbunare; razbunator. Dimitrie Cantemir avea multe insushiri bune dar era poruncitor aspru shi vindicativ. IORGA L. I 326.

VINDICATÍV A adj. Inclinat pornit catre razbunare; razbunator. [< fr. vindicatif cf. lat. vindicare a razbuna].

VINDICATÍV A adj. razbunator. (< fr. vindicatif)

VINDICATÍV ~a (~i ~e) livr. Care cauta sa se razbune; care nutreshte dorintza de razbunare; razbunator. /<fr. vindicatif

vindicativ a. care cauta sashi rasbune care nu iarta.

*vindicatív a adj. (fr. vindicatif d. lat. vindicare vindicatum a razbuna). Pornit spre razbunare razbunator: om caracter vindicativ. Adv. In mod vindicativ.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

vindicatív (livr.) adj. m. pl. vindicatívi; f. vindicatíva pl. vindicatíve

vindicatív adj. m. pl. vindicatívi; f. sg. vindicatíva pl. vindicatíve

vindicativ

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

VINDICATÍV adj. v. dushmanos ranchiunos razbunator

vindicativ adj. v. DUSHMANOS. RANCHIUNOS. RAZBUNATOR.

Vindicativ ≠ nerazbunator

Intrare: vindicativ
vindicativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vindicativ
  • vindicativul
  • vindicativu‑
  • vindicativa
  • vindicativa
plural
  • vindicativi
  • vindicativii
  • vindicative
  • vindicativele
genitiv-dativ singular
  • vindicativ
  • vindicativului
  • vindicative
  • vindicativei
plural
  • vindicativi
  • vindicativilor
  • vindicative
  • vindicativelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

vindicativ, vindicativaadjectiv

etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.