dușmănos, ~oasă a [At: NEGRUZZI, S. I, 248 / Pl: ~oși, ~oase / E: dușman + -os] Plin de dușmănie Si: dușmănesc (1), ostil, răuvoitor.

DUȘMĂNÓS, -OÁSĂ, dușmănoși, -oase, adj. Plin de dușmănie; ostil, răuvoitor. N-avea nimic dușmănos în înfățișare. SADOVEANU, Z. C. 178. Trufia dușmănoasă prefă-o-n neputință. MACEDONSKI, O. II 258. ◊ Fig. Vînturi dușmănoase... Abat navigatorii spre prăpăstii de apă. BARANGA, V. A. 9. Sînt locuri în care apele devin rele, dușmănoase. BOGZA, C. O. 197. Gonim, storși de puteri, Prin marginea pădurii De-acuma dușmănoase. CAMIL PETRESCU, V. 86. ◊ (Adverbial) Mihai privește dușmănos către Maxim. DAVIDOGLU, O. 41. Trecătorii călcau dușmănos în zloată. C. PETRESCU, A. 438.

DUȘMĂNÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care manifestă dușmănie; care are o atitudine răuvoitoare; ostil; vrăjmaș. /dușman + suf. ~os

dușmănos a. plin de dușmănie: muiere dușmănoasă.

dușmănós, -oásă adj. Plin de dușmănie: privire dușmănoasă. Adv. Cu dușmănie.

dușmănós adj. m., pl. dușmănóși; f. dușmănoásă, pl. dușmănoáse

dușmănós adj. m., pl. dușmănóși; f. sg. dușmănoásă, pl. dușmănoáse

DUȘMĂNÓS adj. 1. inamic, neprietenesc, neprietenos, ostil, potrivnic, vrăjmaș, (pop.) pizmaș, pizmuitor, vrăjmășesc, (înv. și reg.) pizmătar, pizmătareț, (reg.) vrăjmășos, (înv.) dușmănesc, mânios, potrivitor. (O acțiune ~oasă.) 2. advers, neprietenesc, neprietenos, ostil, potrivnic, (fig.) pieziș. (O privire ~oasă.) 3. v. răzbunător. 4. ostil, răutăcios, (prin Transilv.) aspid, (fig.) veninos. (Cuvinte ~oase.)

DUȘMĂNOS adj. 1. inamic, neprietenesc, neprietenos, ostil, potrivnic, vrăjmaș, (pop.) pizmaș, pizmuitor, vrăjmășesc, (înv. și reg.) pizmătar, pizmătareț, (reg.) vrăjmășos, (înv.) dușmănesc, mînios, potrivitor. (O acțiune ~.) 2. neprietenesc, neprietenos, ostil, potrivnic, (fig.) pieziș. (O privire ~.) 3. ranchiunos, răzbunător, (livr.) vindicativ, (reg.) țînaș, zăcaș. (Intenții ~.) 4. ostil, răutăcios, (prin Transilv.) aspid, (fig.) veninos. (Cuvinte ~.)

Dușmănos ≠ prietenos