optziuni
  • info

12 definitzii pentru razboi (vb.)

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

RAZBOÍ3 razboiesc vb. IV. Refl. recipr. (SHi fig.) A purta razboi1 a se lupta a se bate. Din razboi1.

RAZBOÍ3 razboiesc vb. IV. Refl. recipr. (SHi fig.) A purta razboi1 a se lupta a se bate. Din razboi1.

razboi3 [At: MAG. IST. I186/15 / S shi: ras~ resb~ / Pzi: ~esc / E: razboi1] 1 vrr A purta razboi1 (1) impotriva cuiva. 2 vrr A se lupta. 3 vt (Ivp) A ataca pe cineva cu fortza armata. 4 vt (Pex) A invinge pe cineva. 5 vt A supune.

RAZBOÍ3 razboiesc vb. IV. Refl. A purta razboi; a se lupta a se bate. Vad pe PiparushViteazul trecind muntele de aur SHil vad cum se razboieshte cun nedumerit balaur. COSHBUC P. II 136. Trimise pe Belerofonte sa se razboiasca cu Chimera shi so rapuie. ISPIRESCU U. 122. Astazi este timpul sa va razboitzi SHi prin dalbe lupte sa va nemuritzi. BOLINTINEANU O. 67. ◊ Intranz. (Neobishnuit) Voi i cunoashtetzi bine Caci pentrua lor risipa atzi razboit cu mine. ALECSANDRI P. III 217.

A SE RAZBOÍ ma ~iésc intranz. shi fig. A purta razboi; a se lupta; a se bate. /Din razboi

razboiesc ~easca a [At: TDRG / S shi: resb~ / Pl: ~eshti / E: razboi1 + esc] 13 Razboinic (68).

razboĭésc (ma) v. refl. (d. razboĭ). Ma lupt pin razboĭ port razboĭ: a te razboi cu dushmaniĭ.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

!razboí2 (a se ~) vb. refl. ind. prez. 3 sg. se razboiéshte imperf. 3 sg. se razboiá; conj. prez. 3 sa se razboiásca

razboí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. razboiésc imperf. 3 sg. razboiá; conj. prez. 3 sg. shi pl. razboiásca

razboi (ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. razboiesc conj. razboiasca)

razboiesc oiasca 3 conj. oiam 1 imp.

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

RAZBOÍ vb. v. lupta.

RAZBOI vb. (MIL.) a se bate a se lupta (inv.) a combate a se oshti a se ragloti a voinici. (Sa ~ mult cu dushmanul.)

Intrare: razboi (vb.)
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • razboi
  • razboire
  • razboit
  • razboitu‑
  • razboind
  • razboindu‑
 singular plural
  • razboieshte
  • razboitzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • razboiesc
 (sa)
  • razboiesc
  • razboiam
  • razboii
  • razboisem
a II-a (tu)
  • razboieshti
 (sa)
  • razboieshti
  • razboiai
  • razboishi
  • razboiseshi
a III-a (el, ea)
  • razboieshte
 (sa)
  • razboiasca
  • razboia
  • razboi
  • razboise
plural I (noi)
  • razboim
 (sa)
  • razboim
  • razboiam
  • razboiram
  • razboiseram
  • razboisem
a II-a (voi)
  • razboitzi
 (sa)
  • razboitzi
  • razboiatzi
  • razboiratzi
  • razboiseratzi
  • razboisetzi
a III-a (ei, ele)
  • razboiesc
 (sa)
  • razboiasca
  • razboiau
  • razboira
  • razboisera
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

razboi, razboiescverb

  • 1. figurat A purta razboi a se lupta a se bate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bate lupta
    • format_quote Vad pe PiparushViteazul trecind muntele de aur SHil vad cum se razboieshte cun nedumerit balaur. COSHBUC P. II 136. DLRLC
    • format_quote Trimise pe Belerofonte sa se razboiasca cu Chimera shi so rapuie. ISPIRESCU U. 122. DLRLC
    • format_quote Astazi este timpul sa va razboitzi SHi prin dalbe lupte sa va nemuritzi. BOLINTINEANU O. 67. DLRLC
    • format_quote intranzitiv neobishnuit Voi i cunoashtetzi bine Caci pentrua lor risipa atzi razboit cu mine. ALECSANDRI P. III 217. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.