raspundere sf [At: CORESI EV. 327 / S shi: res~ / Pl: ~ri / E: raspunde] 1 (Inv) Ceea ce se comunica unei persoane care a intrebat ceva sau care sa adresat cuiva Si: raspuns² (1). 2 (Rar) Pronuntzare. 3 (Ivr) Semnificatzie. 4 (Ivr) Promisiune. 5 (Ivr) Decizie a unei autoritatzi Si: raspuns² (11). 6 Responsabilitate (1). 7 (Ie) A trage (sau a chema) (pe cineva) la ~ A obliga pe cineva sa dea socoteala de faptele sale. 8 (Ie; in legatura cu verbe k „a avea” „a trezi” „a lipsi” „a munci” etc.) Simtz de ~ sau simtzul ~rii Faptul de a fi conshtient de insemnatatea sarcinilor asumate sau primite shi de a lucra cu seriozitate pentru executarea lor. 9 (Ie) Pe ~a mea (sau ta sa etc.) Pe garantzia mea (sau ta sa etc.). 10 (Inv) Scuza. 11 (Inv) Pedeapsa. 12 (Inv) Plata. 13 (Jur) Consecintza rezultata din neimplinirea unei obligatzii legale.

RASPÚNDERE raspunderi s. f. Faptul de a raspunde de un lucru; conshtiintza sau sentimentul de a fi responsabil; responsabilitate. Tocmai de aceea am fost trimis in acest loc de grea raspundere. REBREANU R. II 227. ◊ (Construit cu verbe k: «a avea» «a purta» «a lua» «a asuma» etc.) Noi avem raspundere grea shi eu singur o am shi mai grea. DUMITRIU N. 278. Cine ishi ia raspunderea unei casatorii care este un act foarte serios? PAS Z. I 95. Eu miam declinat de mult orice raspundere. REBREANU R. I 182. ◊ Expr. A trage sau a chema (pe cineva) la raspundere = a obliga pe cineva sa dea socoteala de faptele sale. Navea pe cine chema la raspundere. C. PETRESCU I. II 127. (A avea) simtz de raspundere (sau simtzul raspunderii) = a fi conshtient de insemnatatea sarcinilor asumate sau primite a lucra cu rivna shi seriozitate pentru executarea lor. Pe raspunderea cuiva = pe garantzia (morala sau materiala) a cuiva.

RASPÚNDERE ~i f. Atitudine responsabila de obligatziile proprii; responsabilitate. Lucreaza cu toata ~ea. ♦ A purta ~ a fi responsabil. A avea simtz de ~ (sau simtzul ~i) ashi da seama de importantza sarcinilor ce urmeaza a fi realizate. Lipsa de ~ atitudine indiferenta fatza de obligatziile proprii. A trage (sau a chema) pe cineva la ~ a cere cuiva socoteala in fatza unor instantze. Pe ~ea cuiva pe garantzia cuiva. /v. a raspunde

raspundere f. actziunea de a raspunde shi rezultatul ei. 1. garantzie: sub raspunderea mea; 2. responsabilitate: primesc toata raspunderea.

raspúndere f. Responsabilitate garantzie: pe (orĭ supt) raspunderea mea imĭ ĭaŭ toata raspunderea. A trage la raspundere a face raspunzator a obliga sa dea socoteala.

raspúndere s. f. g.d. art. raspúnderii; pl. raspúnderi

raspúndere s. f. g.d. art. raspúnderii; pl. raspúnderi

RASPÚNDERE s. 1. v. indatorire. 2. responsabilitate (inv.) raspuns raspunzatate. (Lucreaza cu toata ~.) 3. v. sarcina.

RASPÚNDERE s. v. achitare lichidare onorare plata platire raspuns.

RASPUNDERE s. 1. indatorire obligatzie. (Are multe ~.) 2. responsabilitate (inv.) raspuns raspunzatate. (Lucreaza cu toata ~.) 3. responsabilitate sarcina. (Grea ~ shia luat.)

raspundere s. v. ACHITARE. LICHIDARE. ONORARE. PLATA. PLATIRE. RASPUNS.

RASPÚNDERE (< raspunde) s. f. 1. Obligatzia de a da seama de a raspunde (moral material etc.) de indeplinirea ori de neindeplinirea unor actziuni sarcini etc.; responsabilitate. ♦ (Dr.) R. colectiva = r. a unui organ colegial in intregul sau pentru executarea obligatziilor ce intra in atributziile sale potrivit legii. ◊ Expr. A trage (sau a chema pe cineva) la raspundere = a cere cuiva socoteala al face responsabil pentru faptele sale. ◊ Pe raspunderea cuiva = pe garantzia materiala sau morala a cuiva. 2. (Dr.) Consecintza a neindeplinirii din culpa a unei obligatzii. ◊ R. civila = obligatzia debitorului care nu a executat contractul sau a savarshit in afara de contract o fapta pagubitoare de a repara prejudiciul cauzat astfel (r. contractuala shi r. delinctuala). ◊ R. materiala = obligatzia angajatului de a repara paguba cauzata celui care la angajat. ◊ R. disciplinara = obligatzia de suportare de catre angajatul care a incalcat regulile de disciplina a muncii a unei pedepse (pedeapsa disciplinara). ◊ R. penala = suportarea unor pedepse de catre cel care savarsheshte o infractziune. ◊ R. internatzionala = suportarea de catre statul care a incalcat anumite norme de drept internatzional ori de catre persoana fizica vinovata a unor sanctziuni de ordin moral politic penal precum shi obligatzia de reparare a pagubelor astfel cauzate.