RASPÚNDERE raspunderi s. f. Faptul de a raspunde de un lucru; conshtiintza sau sentimentul de a fi responsabil; responsabilitate. Tocmai de aceea am fost trimis in acest loc de grea raspundere. REBREANU R. II 227. ◊ (Construit cu verbe k: «a avea» «a purta» «a lua» «a asuma» etc.) Noi avem raspundere grea shi eu singur o am shi mai grea. DUMITRIU N. 278. Cine ishi ia raspunderea unei casatorii care este un act foarte serios? PAS Z. I 95. Eu miam declinat de mult orice raspundere. REBREANU R. I 182. ◊ Expr. A trage sau a chema (pe cineva) la raspundere = a obliga pe cineva sa dea socoteala de faptele sale. Navea pe cine chema la raspundere. C. PETRESCU I. II 127. (A avea) simtz de raspundere (sau simtzul raspunderii) = a fi conshtient de insemnatatea sarcinilor asumate sau primite a lucra cu rivna shi seriozitate pentru executarea lor. Pe raspunderea cuiva = pe garantzia (morala sau materiala) a cuiva.