11 definiții pentru raită
din care- explicative (6)
- morfologice (2)
- relaționale (2)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RÁITĂ, raite, s. f., interj. 1. S. f. (Fam.) Parcurgere a unui drum fără opriri (mari), trecere în grabă pe undeva, vizită scurtă. 2. Interj. (Înv.; în forma raita) Cuvânt de recunoaștere rostit de paznicii de noapte, când se apropiau unul de altul. – Din magh. rajta.
RÁITĂ, raite, s. f., interj. 1. S. f. (Fam.) Parcurgere a unui drum fără opriri (mari), trecere în grabă pe undeva, vizită scurtă. 2. Interj. (Înv.; în forma raita) Cuvânt de recunoaștere rostit de paznicii de noapte, când se apropiau unul de altul. – Din magh. rajta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
raită [At: ALECSANDRI, S. 165 / P: rai-tă / V: roa~ / Pl: ~te / E: raita] 1 sf Vizită scurtă. 2 sf Trecere în grabă pe undeva. 3 sf Abatere din drum Si: ocol. 4 av Repede. 5 sf (Trs; îlav) Cu ~ta-n sus Cu partea de jos în sus Si: răsturnat. 6 sf (În jocuri de copii; îe) Alo, ~a, toate-s gata Se spune când un copil se dă peste cap sau pe spate, ridicându-și picioarele în sus.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RÁITĂ, raite, s. f. (Familiar, mai ales în construcție cu verbele «a da», «a trage») Vizită scurtă, abatere, trecere în grabă pe undeva; ocol. Herdelea prezentă pe Belciug secretarului de redacție și apoi ieșiră împreună să dea o raită prin centru. REBREANU, R. I 283. Sper că planurile noastre despre o raită pe la Köln, Bonn... vor găsi realizare. CARAGIALE, O. VII 40. Pînă-n sară am și colindat mai tot satul, ba și pe la scăldat am tras o raită. CREANGĂ, A. 16. ♦ (Adverbial) Repede, iute, fuga. [Butea] cum era ea putredă, îndată se strică, și din ea iese un zmeu grozav și raita pe ușă, lăsînd scîntei în urma lui. BOTA, P. 77. ♦ (Învechit, cu valoare de interjecție) Cuvînt rostit altădată de paznicii de noapte cînd se apropiau unii de alții. Nici un pedestru nu era pe uliți, afară de fanaragii, care strigau regulat «raita». NEGRUZZI, S. I 15.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RÁITĂ ~e f. fam.: A da (sau a trage, a face) o ~ a trece în grabă pe undeva; a se abate. /<ung. rajta
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
raită f. strigătul paznicilor de noapte (pe el!), de unde inspecție de noapte: fanaragii strigau regulat raita NEGR.; 2. ocol: hotărî să dea o raită prin orașele oltenești OD. [Ung. RAJTA! haide!].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ráĭtă f., pl. e (ung. rajta, pe el! Odinioară culucciiĭ și fanaragiiĭ strigaŭ raĭta, adică un fel de varda). Drum saŭ călătorie (pe jos orĭ alt-fel) p. a observa ce se petrece: o raĭtă pin mahalale, o raĭtă pin țara dușmanuluĭ. Abatere din drum: am dat o raĭtă și pe la eĭ. V. razie, tîrcol.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ráită (fam.) (rai-) s. f., g.-d. art. ráitei; pl. ráite
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ráită s. f. (sil. rai-), pl. ráite
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RÁITĂ s. v. tur.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RAITĂ s. (reg.) otrocol. (Dă o ~ prin oraș.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a da o raită expr. 1. a face o plimbare. 2. a face o vizită scurtă.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: rai-tă
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
raită, raitesubstantiv feminin
- 1. Parcurgere a unui drum fără opriri (mari), trecere în grabă pe undeva, vizită scurtă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Sper că planurile noastre despre o raită pe la Köln, Bonn... vor găsi realizare. CARAGIALE, O. VII 40. DLRLC
-
- [Butea] cum era ea putredă, îndată se strică, și din ea iese un zmeu grozav și raita pe ușă, lăsînd scîntei în urma lui. BOTA, P. 77. DLRLC
-
- A da (sau a trage, a face) o raită = a trece în grabă pe undeva; a se abate. NODEX
- Herdelea prezentă pe Belciug secretarului de redacție și apoi ieșiră împreună să dea o raită prin centru. REBREANU, R. I 283. DLRLC
- Pînă-n sară am și colindat mai tot satul, ba și pe la scăldat am tras o raită. CREANGĂ, A. 16. DLRLC
-
-
etimologie:
- rajta DEX '98 DEX '09