rafuiala sf [At: SHTEFANELLI D. C. 119 / S shi: ref~ / Pl: ~ieli / E: rafui + eala] 1 (Ivp) Lichidare a unor conturi baneshti Si: (inv) rafuire (1). 2 (Ivp) Achitare a unei datorii Si: (inv) rafuire (2). 3 (Ivp) Socoteala. 4 (Ivp) Plata. 5 (Rar) Calcul (4). 6 (Fig) Clarificare a unei situatzii. 7 (Pex) Cearta (1). 8 (Pex) Bataie (1). 9 (Ie) Ai trage (sau ai da) cuiva o ~ A mustra pe cineva. 10 (Iae) A bate pe cineva. 11 (Ie) A lua (pe cineva) la ~ A cere cuiva socoteala Si: a lua la rost. 12 Razbunare (1).

RAFUIÁLA rafuieli s. f. 1. Limpezirea unui diferend a unei socoteli cearta bataie. K deacu nom mai zabovi cu rafuielile fii pe pace. REBREANU R. II 112. Dupa citeva minute de «rafuiala» un argat il scoase in brinci din ograda shii azvirli caciula peste poarta. VLAHUTZA O. A. 357. ◊ (In constructzie cu verbul «a avea») Noi trebuie sa traim... rosti Cimpoieshu. Caci mai fratzilor totzi avem in urma o rafuiala. CAMILAR N. I 266. SHi eu tot cu administratzia de aci am o mica rafuiala. C. PETRESCU C. V. 161. Ian statzi oleaca de vorba cu mine k avem o tzir’ de rafuiala. RETEGANUL P. V 34. ◊ Expr. A trage (sau a da) cuiva o rafuiala = a bate zdravan pe cineva. Dacai asha satzi dau o rafuiala ispravniceasca pe spinare. ALECSANDRI T. 533. A lua (pe cineva) la rafuiala = a mustra (pe cineva) cu asprime a cere cuiva socoteala; a lua la rost. 2. Calculare a drepturilor baneshti cuvenite cuiva. Sa se amendeze totzi acei cari au contractat obiceiul rau de a nu plati bine pe muncitori... de a nu face rafuielile cit se vor putea mai des. I. IONESCU D. 462.

rafuĭála f. pl. ĭelĭ. Actziunea de a rafui. Fig. Invatzatura de minte regulare punerea cuĭva la locu luĭ: i se cuvenea o rafuĭala ĭa tras o rafuĭala.

rafueala f. 1. achitarea unei datorii; 2. fig. revansha.

rafuiála s. f. g.d. art. rafuiélii; pl. rafuiéli

rafuiála s. f. g.d. art. rafuiélii; pl. rafuiéli

rafuiala pl. rafuieli

rafuiala ieli.

RAFUIÁLA s. (italienism) vendeta.

RAFUIALA s. (italienism) vendeta.