RACHÍU (2) rachiuri s. n. 1. Nume generic dat diferitelor bauturi alcoolice tari obtzinute natural prin distilarea vinului a fructelor a sucurilor fermentate a cerealelor sau sintetic prin diluarea alcoolului cu apa (shi cu esentze) fara adaos de sirop de zahar; vinars. 2. Cantitate de rachiu (1) contzinuta de un pahar de o sticla etc. Din tc. rakı.

rachiu sn [At: BIBLIA (1688) 98/55 / V: (reg) rac~ ~ie rachie rechie sf / Pl: ~ri / E: tc raki srb rakija] 1 Nume generic dat bauturilor alcoolice obtzinute prin distilarea vinului a fructelor a cerealelor etc. sau sintetic prin amestecul alcoolului cu apa (shi cu esentze) fara adaos de sirop de zahar Si: (reg) holerca (3) palinca vinars. 2 (is) ~ nemtzesc (sau de venin) Produs farmaceutic folosit k purgativ. 3 (Reg; is) ~l miresei Rachiu (1) (colorat in roshu) care se serveshte nuntashilor in casa noilor casatoritzi a doua zi dupa nunta. 4 (Ie) A face ~ pisicii A plange. 5 Portzie de rachiu (1) (cat incape intr un pahar). 6 (Reg) Petrecere care se face dupa nunta la parintzii miresei. 7 (Art) Joc popular care se danseaza la nuntzi. 8 Melodia care se danseaza rachiul (7).

rachíu s.n. 1 Nume generic dat bauturilor alcoolice tari obtzinute natural prin distilarea vinului a fructelor a sucurilor fermentate etc. sau sintetic prin diluarea cu apa shi cu esentze a alcoolului etilic rafinat fara adaos de sirop de zahar; (reg.) holerca vinars. ◊ Rachiul miresei = rachiu (colorat in roshu) care se serveshte nuntashilor in casa noilor casatoritzi a doua zi dupa nunta. Rachiu de drojdie (sau de drojdii) v. drojdie. ◊ Expr. (reg.) A face rachiu pisicii = a plange. Strunga minciunilor shi vama rachiului v. minciuna. 2 Portzie de rachiu care incape intrun pahar intro sticla. 3 (inv.) Rachiu nemtzesc (sau de venin) = produs farmaceutic folosit k purgativ. • pl. iuri. shi (reg.) rachíe rachíe s.f. / <tc. rakι srb. rakija.

RACHÍU rachiuri s. n. 1. Nume generic dat diferitelor bauturi alcoolice tari obtzinute natural prin distilarea vinului a fructelor a sucurilor fermentate a cerealelor sau sintetic prin diluarea alcoolului cu apa (shi cu esentze) fara adaos de sirop de zahar; vinars. 2. Cantitate de rachiu (1) contzinuta de un pahar de o sticla etc. Din tc. rakı.

RACHÍU rachiuri s. n. Nume generic dat diferitelor bauturi alcoolice extrase din fructe din drojdia de vin sau obtzinute prin amestecul alcoolului cu apa (uneori cu adaos de esentze); vinars palinca. V. tzuica. Moshneagul sta la masa cu trei necunoscutzi bea rachiu tare ishi povesteshte necazurile. C. PETRESCU S. 49. Pescarii lipoveni turnau rachiul in farfurii shii dau foc cu chibritul. BART E. 323. Mosh Nichifor a tras o dushca de rachiu din plosca lui cea de Brashov. CREANGA P. 117. E rachiu de la Piteshti Cind bei te inveseleshti. TEODORESCU P. P. 176. ◊ Rachiu de drojdie v. drojdie. Variante: (regional) rachíe rachii (TZICHINDEAL F. 58 BUDAIDELEANU TZ. 345 SHEZ. I 276) rachíe rachii (POPOVICIBANATZEANU V. M. 58 SBIERA P. 306) s. f. rachíu (SBIERA P. 256) s. n.

RACHÍU ~ri n. Bautura alcoolica tare obtzinuta prin diluarea cu apa a alcoolului etilic rafinat sau prin distilarea sucurilor dulci (de fructe de struguri etc.) fermentate. /<turc. raki

rachiu n. alcool combinat cu apa se face din vin sau bucate din prune ori cireshe etc.: rachiul se numeshte in Mold. holerca iar in Tr. palinca shi vinars; varietatzi: basamac boshtina sau prashtina tzuica. [Turc. RAKI].

rachíŭ n. pl. urĭ (turc. raki rachiŭ d. ar. ’arak sudoare suc stors; bg. sirb. rakija [de unde vine forma rachíe shi ráchie in Ban. shi Trans.] rus. raká ngr. alb. raki sp. arác fr. arack shi rack. V. arac). O bautura spirtoasa scoasa din vin destilat din prune shi alte poame shi din cereale shi care tzaraniĭ din Moldova obishnuĭesc a o bea destul de des. (In Trans. vinars). V. spirt alcool palinca holerca basamac tzuĭk prashtina papacĭoc vutca rom coñac poshirca posletz bulearca.

basharachiu sn vz bashrachiu

rachie sf vz rachiu

rachie¹ sf vz rachiu

rachie² sf vz rechie¹

rachiu sn vz rachiu

RACHÍE s. f. v. rachiu.

RACHÍU s. n. v. rachiu.

rachíe V. rachiŭ.

rachíe V. rachiŭ.

rachíu s. n. art. rachíul; (sorturi portzii) pl. rachíuri

rachíu s. n. art. rachíul; (sorturi portzii) pl. rachíuri

rachiu

RACHÍU s. (Mold.) holerca (Transilv. shi Ban.) palinca (Transilv.) stropsheala vinars (glumetz) agheasma (arg.) tabardos. (O cinzeaca de ~.)

RACHIU s. (Mold.) holerca (Transilv. shi Ban.) palinca (Transilv.) stropsheala vinars (glumetz) agheasma (arg.) tabardos. (O cinzeaca de ~.)

rachíu (rachíuri) s. n. Vinars. Var. Trans. rachie. Mr. arachie megl. rachiie. Tc. raki < arab. araq (Roesler 601; Cihac II 302; SHeineanu II 298) cf. bg. sb. rakija ngr. ραϰί rus. raki shi direct din arab. fr. arak it. arac(k) sp. arac engl. arrack. Der. rachier s. m. (producator de tzuica distilator); rachiereasa (var. rachieritza) s. f. (nevasta de rachier); rachigiu s. m. (inv. producator de tzuica) din tc. rakici; rachierie s. f. (distilerie); rachiitza s. f. (inv. bodega).