rachíu s.n. 1 Nume generic dat bauturilor alcoolice tari obtzinute natural prin distilarea vinului a fructelor a sucurilor fermentate etc. sau sintetic prin diluarea cu apa shi cu esentze a alcoolului etilic rafinat fara adaos de sirop de zahar; (reg.) holerca vinars. ◊ Rachiul miresei = rachiu (colorat in roshu) care se serveshte nuntashilor in casa noilor casatoritzi a doua zi dupa nunta. Rachiu de drojdie (sau de drojdii) v. drojdie. ◊ Expr. (reg.) A face rachiu pisicii = a plange. Strunga minciunilor shi vama rachiului v. minciuna. 2 Portzie de rachiu care incape intrun pahar intro sticla. 3 (inv.) Rachiu nemtzesc (sau de venin) = produs farmaceutic folosit k purgativ. • pl. iuri. shi (reg.) rachíe rachíe s.f. / <tc. rakι srb. rakija.