RABUFNÍ rabufnesc vb. IV. 1. Intranz. shi tranz. A produce prin izbire sau prin cadere un zgomot surd shi puternic; a (se) tranti a (se) izbi producand un zgomot infundat. ♦ Intranz. (Despre zgomote) A rasuna puternic. 2. Intranz. A izbucni cu putere; a tzashni a navali. ♦ Tranz. A da drumul la... a imprashtia. ♦ A napadi. 3. Intranz. Ashi exprima pe neashteptate shi in mod violent nemultzumirea dupa ce tacuse mult timp. Din razbufni (inv. „a rabufni” < Pref. raz + bufni).

rabufni [At: DELAVRANCEA T. 50 / V: ~ubni ~uni reb~ / Pzi: ~nesc / E: ra(z) + bufni] 1 vi A produce (prin izbire cadere sau explozie) un zgomot surd shi puternic. 23 vtr A (se) tranti cu putere de ceva producand un zgomot infundat Si: a (se) izbi. 4 vi (D. zgomote) A rasuna puternic. 5 vt (Reg; if rabuni) „A bate badaniu k sa se aleaga untul”. 6 vi A izbucni cu putere (eliberanduse dintro stransoare dintro apasare) Si: a navali a tzashni. 7 vi (Fig; d. actziuni sentimente) A se manifesta brusc shi violent Si: a izbucni. 8 vi (D. vin lapte) A fermenta (1). 9 vr (Mun; Olt; if rabuni; d. pamant) A se afana (1). 10 vi (D. paine) A crapa (3) (fiind bine coapta).

RABUFNÍ rabufnesc vb. IV. 1. Intranz. shi tranz. A produce prin izbire sau prin cadere un zgomot surd shi puternic; a (se) tranti a (se) izbi producand un zgomot infundat. ♦ Intranz. (Despre zgomote) A rasuna puternic. 2. Intranz. A izbucni cu putere; a tzashni a navali. ♦ Tranz. A da drumul la... a imprashtia. ♦ A napadi. 3. Intranz. Ashi exprima pe neashteptate shi in mod violent nemultzumirea dupa ce tacuse mult timp. Din razbufni (inv. „a rabufni” < raz + bufni).

RABUFNÍ rabufnesc vb. IV. Intranz. 1. A produce (prin izbire cadere) un zgomot surd shi puternic; a se izbi a se trinti cu putere de ceva producind un zgomot infundat; (despre zgomote) a rasuna puternic. Din piatza rabufneau strigate indaratnice. VORNIC P. 215. Tunetele din nou rabufnira fulgerele din nou pornira sa scapere. C. PETRESCU R. DR. 59. Slanina (cazind) rabufni de nishte strachini... care le sparse cu mare zgomot. DELAVRANCEA la TDRG. ◊ Tranz. Numai cu o mina i rasuci i rabufni la pamint. ISPIRESCU U. 54. SpataLata se duse in padure sa vada ce au facut ciinii cu muma zmeilor shi o gasi rabufnita jos sub ei cu ochii scoshi din cap. POPESCU B. I 101. 2. A izbucni cu putere (eliberinduse dintro strinsoare dintro apasare); a tzishni a navali. Pe sub usha rabufneau din cind in cind valuri de aer rece. GALAN Z. R. 77. La cite un coltz de munte viscolul rabufnea luind sania k pe o jucarie shi purtindo spre prapastie. BOGZA TZ. 40. Un nour uriash de scintei rabufni brusc shi se imprashtia in vazduhul roshu. REBREANU R. II 206. ◊ Fig. (Despre actziuni sentimente p. ext. despre oameni) Din motive foarte delicate nu mai rabufnea insa de mult pe fatza. VORNIC P. 8. Amarit k mine nu mai poate fi om subt soare! rabufni tzaranul. REBREANU R. II 42. ♦ Tranz. A face sa tzishneasca a imprashtia. Trenul... intra in gara rabufnind aburi. DUMITRIU N. 76. ♦ A napadi asupra cuiva. La rabufnit o suflare racoroasa jilava udata de stropi. C. PETRESCU A. R. 195.

A RABUFNÍ ~ésc intranz. 1) A produce un zgomot infundat scurt shi foarte puternic; a bufni foarte tare. 2) (despre zgomote) A se auzi departe; a rasuna puternic. ~eshte o impushcatura. 3) A ieshi cu putere dintro deschizatura ingusta; a erupe; a tzashni; a izbucni. 4) Ashi exprima pe neashteptate shi in mod violent nemultzumirea. /ra(z) + a bufni

rabufnì v. 1. a tranti cu putere; 2. fig. a se rasti la cineva. [V. bufnì].

rabufnésc v. tr. (d. ra shi bufnesc). Izbesc inapoĭ violent vorbind de vint: vintu rabufnea in ferestre.

rabufní (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. rabufnésc imperf. 3 sg. rabufneá; conj. prez. 3 sa rabufneásca

rabufní vb. ind. prez. 3 sg. rabufnésc imperf. 3 sg. rabufneá; conj. prez. 3 sg. shi pl. rabufneásca

RABUFNÍ vb. v. erupe.

RABUFNI vb. a erupe a irupe a izbucni a navali a tzishni (reg.) a nasadi (prin Olt. shi Ban.) a bui (Transilv.) a bujdi (prin Olt.) a bushni (Transilv. shi Mold.) a buti. (Petrolul ~ din pamint.)

rabufní (rabufnésc rabufnít) vb. A rasuna a bubui. Din bufni v. aici. Tiktin considera pref. greu de explicat: re este pref. neologic (cuvintul nu are uz popular) alterat k in rebegi › rabegi. Apropierea de rasbufni „a bufni tare” (Candrea) nu prezinta interes caci rasbufni nu are viatza proprie shi se foloseshte numai k repetitzie shi intensificare a lui bufni. Der. rabufneala s. f. (bubuiala); rabufnit (var. rabufnet) s. n. (bubuit).