RABUFNÍ rabufnesc vb. IV. Intranz. 1. A produce (prin izbire cadere) un zgomot surd shi puternic; a se izbi a se trinti cu putere de ceva producind un zgomot infundat; (despre zgomote) a rasuna puternic. Din piatza rabufneau strigate indaratnice. VORNIC P. 215. Tunetele din nou rabufnira fulgerele din nou pornira sa scapere. C. PETRESCU R. DR. 59. Slanina (cazind) rabufni de nishte strachini... care le sparse cu mare zgomot. DELAVRANCEA la TDRG. ◊ Tranz. Numai cu o mina i rasuci i rabufni la pamint. ISPIRESCU U. 54. SpataLata se duse in padure sa vada ce au facut ciinii cu muma zmeilor shi o gasi rabufnita jos sub ei cu ochii scoshi din cap. POPESCU B. I 101. 2. A izbucni cu putere (eliberinduse dintro strinsoare dintro apasare); a tzishni a navali. Pe sub usha rabufneau din cind in cind valuri de aer rece. GALAN Z. R. 77. La cite un coltz de munte viscolul rabufnea luind sania k pe o jucarie shi purtindo spre prapastie. BOGZA TZ. 40. Un nour uriash de scintei rabufni brusc shi se imprashtia in vazduhul roshu. REBREANU R. II 206. ◊ Fig. (Despre actziuni sentimente p. ext. despre oameni) Din motive foarte delicate nu mai rabufnea insa de mult pe fatza. VORNIC P. 8. Amarit k mine nu mai poate fi om subt soare! rabufni tzaranul. REBREANU R. II 42. ♦ Tranz. A face sa tzishneasca a imprashtia. Trenul... intra in gara rabufnind aburi. DUMITRIU N. 76. ♦ A napadi asupra cuiva. La rabufnit o suflare racoroasa jilava udata de stropi. C. PETRESCU A. R. 195.