pustietate sf [At: URECHE L. 192 / P: ~tie~ / V: (reg) ~tai~ ~tanat~ ~iat~ (inv) ~teit~ ~inie~ (ivr) ~iit~ / Pl: ~tatzi / GD (rar) ~tzatzei / E: pustiu + etate] 1 Pustiu (1). 2 (Spc) Deshert (23). 3 (Reg; ie) Ducasen ~ Ducase pe pustii. 4 (Inv) Teritoriu devastat jefuit Si: pustiu (12). 5 (Mol; Dob) Loc sau casa lasata in paragina parasita. 6 (Ivr) Teren care nu apartzine nimanui Si: pustiu (13). 7 Loc foarte putzin populat Si: (Ivp) pustiu (17) singuratate. 8 Linishte. 9 (Mol) Avere mare in bani.

PUSTIETÁTE pustietatzi s. f. 1. Regiune lipsita de vegetatzie sau nepopulata de oameni; pustiu. In rasarit... se ridica dealurile pleshuve ale Sorogarilor shi dricului dupa care urmeaza ceatza pustietatzilor dinspre Prut. SADOVEANU E. 94. Deodata luna aprinsa k jaratecul rasari in zarea muntzilor shi pustietatzile luminate se deschisera pe o intindere nemarginita. DUNAREANU CH. 94. A mers iarashi un an de zile prin nishte pustietatzi shi mai grozave. CREANGA O. A. 172. ♦ Loc izolat putzin umblat. Cum putea dinsa sa mearga acum in cap de noapte ea singura cu el in pustietatea aceea? SLAVICI N. II 287. 2. Faptul de a fi lipsit (la un moment dat) de oameni; singuratate. Se uita imprejur il apuca un frig de pustietatea tirgului. DUMITRIU N. 193. De imbracaminte prezentabila aveau totzi nevoie. Nu mai puteau trai k in pustietatea Baraganului. C. PETRESCU A. 311. ◊ (Poetic) Vintul pustietatzii acum vijiie prin meterezile lor carele rasuna odata falnic de impushcaturi voiniceshti. ALECSANDRI C. 101.

PUSTIETÁTE ~atzi f. 1) Loc parasit nelocuit sau neumblat. 2) fig. v. PUSTIU². [Sil. tie] /pustiu + suf. ~atate

pustietáte f. (d. pustie). Pustie deshert singuratate: a strabate pustietatea Sahareĭ a locui in pustietate. In P. P. pustieshag pl. urĭ.

pustaietate sf vz pustietate

pustanatate sf vz pustietate

pusteitate sf vz pustietate

pustiatate sf vz pustietate

pustiitate sf vz pustietate

pustinietate sf vz pustietate

pustietáte (tie) s. f. g.d. art. pustietắtzii; (locuri) pl. pustietắtzi

pustietáte s. f. (sil. tie) g.d. art. pustietatzii; (locuri) pl. pustietatzi

PUSTIETÁTE s. 1. v. deshert. 2. pustiu salbaticie (rar) salbataciune (inv.) salbatacime. (~ locurilor.) 3. singuratate (fig.) sihastrie. (Era o ~ totala.)

PUSTIETATE s. 1. deshert pustiu (rar) pustiire (reg.) pustieshag (inv.) arinish pustiiciune. (~ Saharei.) 2. pustiu salbaticie (rar) salbataciune (inv.) salbatacime. (~ locurilor.) 3. singuratate (fig.) sihastrie. (Era o ~ totala.)