PUPÍTRU pupitre s. n. Obiect de mobila avand suprafatza in plan inclinat shi care se pune (la inaltzimea vederii) o carte o partitura etc.; spec. banca de shcoala cu fatza inclinata; p. restr. partea de deasupra a unei astfel de banci. ◊ Loc. adv. La pupitru = la conducerea unei orchestre k dirijor. ♦ (Tehn.) Pupitru de comanda = instalatzie (in forma de masa inclinata) cu ajutorul careia se executa comanda masurarea shi controlul operatziilor unui proces tehnologic sau de alta natura. Din fr. pupitre.

pupitru sn [At: FILIMON O. I 226 / V: (inv) pulp~ / Pl: ~re / E: fr pupitre] 1 Suport special cu picior inalt cu suprafatza inclinata care se ashaza partitura cu notele muzicale Si: (reg) pulpit (1). 2 (ilav) La ~ La conducerea unei orchestre in calitate de dirijor. 3 Suport inclinat care se sprijina o carte un caiet etc. 4 (Teh; is) ~ de comanda Instalatzie in forma de masa inclinata de unde se executa comanda masurarea shi controlul operatziilor unui proces tehnologic sau de alta natura. 5 Mobila cu partea de sus in forma de plan inclinat folosita pentru scris citit desenat etc. in care se pastreaza diverse materiale in acest scop Si: (reg) pulpit (2). 6 Parte din fatza a unei banci cu fatza inclinata cu sau fara capac rabatabil pentru una sau pentru doua persoane folosita in shcoli Si: (reg) pulpit (3). 7 (Pgn) Banca in shcoala.

PUPÍTRU pupitre s. n. Obiect de mobila avand suprafatza in plan inclinat shi care se pune (la inaltzimea vederii) o carte o partitura etc.; (in special) banca de shcoala cu fatza inclinata; p. restr. partea de deasupra a unei astfel de banci. ◊ Loc. adv. La pupitru = la conducerea unei orchestre k dirijor. ♦ (Tehn.) Pupitru de comanda = instalatzie (in forma de masa inclinata) cu ajutorul careia se executa comanda masurarea shi controlul operatziilor unui proces tehnologic sau de alta natura. Din fr. pupitre.

PUPÍTRU pupitre s. n. Masa cu suprafatza inclinata de obicei cu sertar folosita (mai ales in sali publice) pentru citit scris desenat etc. Elencutzo dami nishte hirtie. Nevastasa se uita prin pupitrul lui rizind. D. ZAMFIRESCU R. 64. Intrun moment dat glasul oratorului fu acoperit de un zgomot infernal... Totzi bateau cu pumnii in pupitre. VLAHUTZA O. A. III 6. ♦ Suport inclinat care se sprijina o carte un caiet un registru etc. ♦ Banca cu fatza inclinata pentru doi elevi; (prin restrictzie) partea de deasupra a unei astfel de banci. Capul cadea incet pe cartea deschisa pe pupitrul vechi shi ros de coatele atitor generatzii. BART S. M. 11. ♦ (Neobishnuit) Masa de scris; birou. Puteai sa faci asha de la inceput! triumfa functzionarul comercial rasfirindushi plicurile pe pupitrul ghisheului. C. PETRESCU I. II 149. ♦ Suport cu fatza inclinata care se ashaza notele de muzica. ◊ Expr. La pupitru = la conducerea unei orchestre.

PUPÍTRU s.n. 1. Masa cu suprafatza inclinata care se poate scrie citi etc. ♦ Cutie cu capac inclinat care se ashaza pe o catedra pe o masa etc. spre a fi folosita la scris shi citit. 2. Suport pentru note de care se servesc muzicantzii. [< fr. pupitre cf. lat. pulpitum estrada].

PUPÍTRU s. n. 1. masa cu suprafatza inclinata care se poate scrie citi etc. ◊ cutie cu capac inclinat care se ashaza pe o catedra pe o masa. 2. suport pentru partiturile muzicale. ♦ la ~ = la conducerea unei orchestre cu dirijor. ◊ ~ de comanda = tablou instalatzie care sunt montate comenzile pentru controlul shi dirijarea unui proces tehnologic. (< fr. pupitre)

PUPÍTRU ~e n. 1) Masa mica avand partea de deasupra inclinata la care se poate citi scrie sau desena. 2) Suport pentru note muzicale. ◊ La ~ la conducerea unei orchestre in calitate de dirijor. 3) Suport pentru manuscrise folosit de corectori. 4): ~ de comanda panou care sunt instalate dispozitivele de comanda ale unui sistem tehnic; panou de comanda; tablou de comanda. /<fr. pupitre

pupitru n. mobila de pus cartzi caiete note de muzica.

*pupítru n. pl. e (fr. pupitre d. lat. púlpitum). Un fel de mobila care serveshte la scris la tzinut notele muzicale cind cintzĭ sh. a. La shcoala banca p. unu saŭ doĭ elevĭ shi care are de ordinar shi loc de tzinut cartzile inchise cu capacu care scriĭ.

pulpitru sn vz pupitru

báncapupítru s. f. Banca combinata cu o masa de scris ◊ „O bancapupitru masabirou de studiu etc.” Mag. 7 I 67 p. 6 (din banca + pupitru)

pupítru (pitru) s. n. art. pupítrul; pl. pupítre

pupítru s. n. (sil. tru) art. pupítrul; pl. pupítre

PUPÍTRU s. banca. (Punetzi caietele pe ~!)

PUPITRU s. banca. (Punetzi caietele pe ~!)

pupítru pupitre s. n. Obiect de mobila cu suprafatza in plan inclinat shi care se pune la inaltzimea vederii o carte o partitura etc.; banca de shcoala cu fatza inclinata. ♦ (Bis. la ortodocshi) Analog; (la catolici in vechile biserici) masa inalta cu planul inclinat; lutrin. Din fr. pupitre.