PUPÍTRU pupitre s. n. Obiect de mobila avand suprafatza in plan inclinat shi care se pune (la inaltzimea vederii) o carte o partitura etc.; (in special) banca de shcoala cu fatza inclinata; p. restr. partea de deasupra a unei astfel de banci. ◊ Loc. adv. La pupitru = la conducerea unei orchestre k dirijor. ♦ (Tehn.) Pupitru de comanda = instalatzie (in forma de masa inclinata) cu ajutorul careia se executa comanda masurarea shi controlul operatziilor unui proces tehnologic sau de alta natura. Din fr. pupitre.