PUPÍTRU pupitre s. n. Masa cu suprafatza inclinata de obicei cu sertar folosita (mai ales in sali publice) pentru citit scris desenat etc. Elencutzo dami nishte hirtie. Nevastasa se uita prin pupitrul lui rizind. D. ZAMFIRESCU R. 64. Intrun moment dat glasul oratorului fu acoperit de un zgomot infernal... Totzi bateau cu pumnii in pupitre. VLAHUTZA O. A. III 6. ♦ Suport inclinat care se sprijina o carte un caiet un registru etc. ♦ Banca cu fatza inclinata pentru doi elevi; (prin restrictzie) partea de deasupra a unei astfel de banci. Capul cadea incet pe cartea deschisa pe pupitrul vechi shi ros de coatele atitor generatzii. BART S. M. 11. ♦ (Neobishnuit) Masa de scris; birou. Puteai sa faci asha de la inceput! triumfa functzionarul comercial rasfirindushi plicurile pe pupitrul ghisheului. C. PETRESCU I. II 149. ♦ Suport cu fatza inclinata care se ashaza notele de muzica. ◊ Expr. La pupitru = la conducerea unei orchestre.