12 definitzii pentru puhoi (vb.)

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

PUHOÍ2 pers. 3 puhoieshte vb. IV. Intranz. (Despre ape curgatoare sau de ploaie) A curge in cantitate mare cu repeziciune shi fortza; a se revarsa cu putere a inunda. ♦ Fig. (Rar; despre oameni) A navali a invada. Din puhoi1.

PUHOÍ2 pers. 3 puhoieshte vb. IV. Intranz. (Despre ape curgatoare sau de ploaie) A curge in cantitate mare cu repeziciune shi fortza; a se revarsa cu putere a inunda. ♦ Fig. (Rar; despre oameni) A navali a invada. Din puhoi1.

puhoi2 [At: BUDAIDELEANU TZ. 369 / V: (reg) poh~ ~hai (cscj) ~ia (inv) puvoi / Pzi: ~eshte / E: puhoi1] 1 vi (D. ape curgatoare) A curge in cantitate mare navalnic. 2 vi (Pex) A inunda cu fortza luand totul in cale Si: a se revarsa. 3 vt(a) (Rar; d. oameni) A invada. 4 vi (Reg; d. pamant) A se pravali (1).

PUHOÍ2 puhoiesc vb. IV. Intranz. (Rar; despre ape curgatoare) A curge in cantitate mare navalnic k un puhoi; a se revarsa a inunda. Piriul din zavoiul cu plopi shi cu salcii... a puhoit peste tzarmuri sa revarsat in cartierele calice a maturat citeva coshare bojdeuci patule shi garduri. C. PETRESCU O. P. II 157. ◊ Fig. Au puhoit oameni streini shi sa latzit mare zvon shi mare framintare shi mare uimire. C. PETRESCU R. DR. 238.

A PUHOÍ pers. 3 ~iéshte intranz. 1) (mai ales despre ape) A curge puhoaie. 2) fig. rar (despre persoane) A da navala; a veni puhoi. /Din puhoi

puvoi2 v vz puhoi2[1] corectata

  1. In original: povoi2 v vz puhoi1 cata

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

puhoí (a ~) vb. ind. prez. 3 sg. puhoiéshte imperf. 3 sg. puhoiá; conj. prez. 3 sa puhoiásca

puhoí vb. ind. prez. 3 sg. puhoiéshte imperf. 3 sg. puhoiá; conj. prez. 3 sg. shi pl. puhoiásca

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: puhoi (vb.)
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • puhoi
  • puhoire
  • puhoit
  • puhoitu‑
  • puhoind
  • puhoindu‑
singular plural
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • puhoieshte
(sa)
  • puhoiasca
  • puhoia
  • puhoi
  • puhoise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • puhoiesc
(sa)
  • puhoiasca
  • puhoiau
  • puhoira
  • puhoisera
verb (V213)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • puhoia
  • puhoiere
  • puhoiat
  • puhoiatu‑
  • puhoind
  • puhoindu‑
singular plural
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • puhoiaza
(sa)
  • puhoieze
  • puhoia
  • puhoie
  • puhoiase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • puhoiaza
(sa)
  • puhoieze
  • puhoiau
  • puhoiara
  • puhoiasera
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

puhoiverb

  • 1. (Despre ape curgatoare sau de ploaie) A curge in cantitate mare cu repeziciune shi fortza; a se revarsa cu putere. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Piriul din zavoiul cu plopi shi cu salcii... a puhoit peste tzarmuri sa revarsat in cartierele calice a maturat citeva coshare bojdeuci patule shi garduri. C. PETRESCU O. P. II 157. DLRLC
    • 1.1. figurat rar Despre oameni: invada, navali. DEX '09
      • format_quote Au puhoit oameni streini shi sa latzit mare zvon shi mare framintare shi mare uimire. C. PETRESCU R. DR. 238. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.