prostit ~a a [At: EMINESCU O. I 59 / Pl: ~itzi ~e / E: prosti] 1 Indobitocit. 2 Asemenea unui prost (54). 3 (Pex) Buimacit. 4 Care denota prostie (6). 5 (Pex) Care denota dezorientare. 6 Indus in eroare.

PROSTÍT A prostitzi te adj. 1. Ajuns sau adus intro stare de uluiala; p. ext. uluit zapacit dezorientat. Elisabeta priveshte prostita gloata de oameni din jurul ei. SAHIA N. 42. Ramase prostit k un om care se pierde in fatza unei nenorociri. DUNAREANU CH. 214. A ramas asha prostit privind inaintea lui fara sa vada. ANGHEL PR. 64. 2. Fara vlaga istovit indobitocit; p. ext. inshelat shi exploatat. Cei ce te insotzesc daca sint tineri au trupuri neputincioase daca sint batrini au suflete prostite. ISPIRESCU U. 26. SHacele milioane ce in gramezi luxoase Sint strinse la bogatul pe cel sarac apasa SHis supte din sudoarea prostitului popor. EMINESCU O. I 59.

PROSTÍT adj. 1. v. indobitocit. 2. v. inshelat.

PROSTÍT s. v. inshelare.

PROSTIT adj. 1. indobitocit timpit. (Om ~ de viatza care o duce.) 2. ademenit amagit inshelat pacalit trishat (Transilv. shi Ban.) celuit (inv.) prilestit (fam.) dus fraierit (fam. fig.) pingelit pingeluit (fig.) buzat. (Un naiv ~.)

PROSTIT s. ademenire amagire inshelare inshelaciune inshelatorie momire pacaleala pacalire pacalit prostire trishare (livr.) iluzionare (reg.) pacala (Transilv. shi Ban.) celshag celuiala celuire (Munt.) migliseala miglisire (inv.) maglisitura prilastire (fam. fig.) pingelire pingeluiala pingeluire. (~ cuiva prin vorbe mincinoase.)