8 definitzii pentru dezorientat

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

DEZORIENTÁT A dezorientatzi te adj. Care nu se poate orienta in spatziu care nu shtie exact unde se afla incotro trebuie sa se indrepte. ♦ Fig. Care nu shtie ce atitudine sa ia intro anumita situatzie; descumpanit. [Pr.: rien] V. dezorienta. Cf. fr. désorienté.

dezorientat ~a a [At: PONTBRIANT D. / Pl: ~atzi ~e / E: dezorienta] 1 Care nu se poate orienta. 2 Care nu shtie ce atitudine trebuie sa adopte Si: shovaielnic descumpanit zapacit.

DEZORIENTÁT A dezorientatzi te adj. Care nu se poate orienta in spatziu care nu shtie exact unde se gaseshte pe unde trebuie sa apuce. ♦ Fig. Care nu shtie ce atitudine sa ia in fatza unei situatzii; descumpanit. [Pr.: rien] V. dezorienta. Cf. fr. désorienté.

DEZORIENTÁT A dezorientatzi te adj. 1. Care nu se poate orienta; care nu gaseshte drumul care trebuie sa apuce. Intro noapte noroiul pina la genunchi dezorientatzi intiia intoarcere de pe front flaminzi in mijlocul unei paduri. SAHIA N. 75. 2. Care nu shtie ce atitudine sa ia in fatza unei situatzii sau cum sashi explice anumite evenimente; descumpanit zapacit. Ramasese dezorientat in picioare. CAMIL PETRESCU T. I 347. ◊ (Metaforic) Zeci shi zeci de kilometri ramine Oltul pe ginduri dezorientat de prea marea risipa care a facuto. BOGZA C. O. 142.

DEZORIENTÁT A adj. Care nu se poate orienta care nu shtie unde se afla sau incotro sa se indrepte. ♦ (Fig.) Care nu shtie ce hotarare sa ia intro anumita situatzie; descumpanit deconcertat; zapacit. [Pron. rien. / < dezorienta].

DEZORIENTÁT A adj. 1. care nu se poate orienta nu shtie unde se afla sau incotro sa se indrepte. 2. (fig.) care nu shtie ce hotarare sa ia intro anumita situatzie; descumpanit deconcertat. (< dezorienta)

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

DEZORIENTÁT adj. 1. derutat descumpanit incurcat nedumerit perplex zapacit (livr.) bulversat debusolat deconcertat (inv. shi fam.) sastisit. (A ramas ~.) 2. v. zapacit.

DEZORIENTAT adj. 1. derutat descumpanit incurcat nedumerit perplex zapacit (livr.) deconcertat (inv. shi fam.) sastisit. (A ramas ~.) 2. aiurit buimac buimacit derutat descumpanit nauc naucit zapacit (Olt.) zabauc (Mold.) zalud (fig.) imprashtiat. (Ce om ~!)

Intrare: dezorientat
dezorientat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezorientat
  • dezorientatul
  • dezorientatu‑
  • dezorientata
  • dezorientata
plural
  • dezorientatzi
  • dezorientatzii
  • dezorientate
  • dezorientatele
genitiv-dativ singular
  • dezorientat
  • dezorientatului
  • dezorientate
  • dezorientatei
plural
  • dezorientatzi
  • dezorientatzilor
  • dezorientate
  • dezorientatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

dezorientat, dezorientataadjectiv

  • 1. Care nu se poate orienta in spatziu care nu shtie exact unde se afla incotro trebuie sa se indrepte. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Intro noapte noroiul pina la genunchi dezorientatzi intiia intoarcere de pe front flaminzi in mijlocul unei paduri. SAHIA N. 75. DLRLC
    • 1.1. figurat Care nu shtie ce atitudine sa ia intro anumita situatzie. DEX '09 DLRLC DN
      • format_quote Ramasese dezorientat in picioare. CAMIL PETRESCU T. I 347. DLRLC
      • format_quote metaforic Zeci shi zeci de kilometri ramine Oltul pe ginduri dezorientat de prea marea risipa care a facuto. BOGZA C. O. 142. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.