DEZORIENTÁT A dezorientatzi te adj. 1. Care nu se poate orienta; care nu gaseshte drumul care trebuie sa apuce. Intro noapte noroiul pina la genunchi dezorientatzi intiia intoarcere de pe front flaminzi in mijlocul unei paduri. SAHIA N. 75. 2. Care nu shtie ce atitudine sa ia in fatza unei situatzii sau cum sashi explice anumite evenimente; descumpanit zapacit. Ramasese dezorientat in picioare. CAMIL PETRESCU T. I 347. ◊ (Metaforic) Zeci shi zeci de kilometri ramine Oltul pe ginduri dezorientat de prea marea risipa care a facuto. BOGZA C. O. 142.