PROFÉSIE profesii s. f. 1. Ocupatzie indeletnicire cu caracter permanent care o exercita cineva in baza unei calificari corespunzatoare; complex de cunoshtintze teoretice shi de deprinderi practice care definesc pregatirea cuiva; meserie. 2. (In sintagma) Profesiune de credintza = declaratzie publica care o face cineva cu privire la principiile sau la convingerile sale. [Var.: profesiúne s. f.] Din fr. profession.

profesie sf vz profesiune

PROFÉSIE s.f. v. profesiune.

PROFÉSIE s. f. elem. profesiune.

PROFESIÚNE s. f. v. profesie.

PROFESIÚNE profesiuni s. f. 1. Ocupatzie indeletnicire cu caracter permanent care o exercita cineva in baza unei calificari corespunzatoare; complex de cunoshtintze teoretice shi de deprinderi practice care definesc pregatirea cuiva; meserie. 2. (In sintagma) Profesiune de credintza = declaratzie publica care o face cineva cu privire la principiile sau la convingerile sale. [Pr.: siu. Var.: profésie s. f.] Din fr. profession.

PROFESIÚNE profesiuni s. f. 1. (SHi in forma profesie) Ocupatzie cu caracter permanent care o exercita cineva in baza unei calificari; meserie indeletnicire din care traieshte cineva. Profesia de cercetator e in primul rind una de rabdare... de calm. BARANGA I. 153. Femeile sint libere sashi aleaga azi orice profesie. SAHIA U.R.S.S. 110. In profesia mea de hirurg am facut shi am vazut grele shi dureroase operatzii. NEGRUZZI S. I 295. Profesiune libera v. liber. Expr. De profesiune... == in ceea ce priveshte profesiunea. Era de profesiune medic. 2. (Invechit; in expr.) Profesiune de credintza = declaratzie publica care o face cineva cu privire la principiile sau convingerile sale (morale politice etc.). Vom espune profesiunea noastra de credintza shi sint convins k vom cishtiga multe voturi. ALECSANDRI T. 1653. Varianta: profésie s. f.

PROFESIÚNE s.f. 1. Meserie indeletnicire ocupatzie. 2. Profesiune de credintza = declaratzie publica facuta de cineva asupra convingerilor care le are. [Var. profesie s.f. / cf. fr. profession lat. professio].

PROFESIÚNE/PROFÉSIE s. f. 1. activitate cu caracter permanent desfashurata de cineva in baza unei calificari; meserie indeletnicire ocupatzie. 2. ~ de credintza = declaratzie publica facuta de cineva asupra principiilor sau convingerilor sale (morale politice etc.). (< fr. profession lat. professio)

PROFESIÚNE ~i f. Activitate de munca bazata pe anumite cunoshtintze teoretice shi pe deprinderi practice; cariera. ~ de medic. ~ de agronom. Sudor de ~. ◊ De ~ a) profesionist; b) dupa pregatirea sa; dupa studiile care le are. ~ libera profesie bazata pe munca intelectuala shi exercitata de persoane neaflate in serviciu platit (scriitori pictori etc.). [G.D. profesiunii; Sil. siu; Var. profésie] /<fr. profession

profesi(un)e f. 1. declaratziune publica: profesiune de credintza; 2. stare ocupatziune: profesiune de librar.

*profesiúne f. (lat. professio ónis. V. confesiune). Declaratziune publica: a face o profesiune de credintza. Ocupatziune activitate pin caretzĭ cishtigĭ existentza (vorbind de ocupatziunile maĭ inalte k profesoratu medicina avocatura magistratura ingineria ofitzeria): a exercita o profesiune (V. meserie). De profesiune pin exercitziŭ: un pianist de profesiune. A face profesiune de a te lauda cu a te da drept: a face profesiune de onestitate. SHi ésie.

!profesie (desp. sie)/profesiune (desp. siu) s. f. art. profesia (desp. sia) / profesiunea g.d. art. profesiei/profesiunii; pl. profesii/profesiuni art. profesiile (desp. sii) / profesiunile (dar numai: profesiune de credintza)

!profésie (meserie) (sie) s. f. art. profésia (sia) g.d. art. profésiei; pl. profésii art. profésiile (sii)

!profesiúne (in ~ de credintza) (siu) s. f. g.d. art. profesiúnii; pl. profesiúni

profesiúne (sil. siu)/profésie (sil. sie) s. f. g.d. art. profesiúnii/profésiei; pl. profesiúni/profésii

profesiune (iu)

PROFESIÚNE s. v. ocupatzie.

PROFESIUNE s. indeletnicire meserie ocupatzie (inv. shi reg.) meshterie (Mold.) breasla (Transilv.) lefterie (inv.) cin marafet. (Ce ~ are in prezent?)