20 de definiții pentru profesie / profesiune
din care- explicative (13)
- morfologice (5)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PROFÉSIE, profesii, s. f. 1. Ocupație, îndeletnicire cu caracter permanent, pe care o exercită cineva în baza unei calificări corespunzătoare; complex de cunoștințe teoretice și de deprinderi practice care definesc pregătirea cuiva; meserie. 2. (În sintagma) Profesiune de credință = declarație publică pe care o face cineva cu privire la principiile sau la convingerile sale. [Var.: profesiúne s. f.] – Din fr. profession.
profesie sf vz profesiune
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROFÉSIE s. f. v. profesiune.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
PROFÉSIE s. f. v. profesiune.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PROFÉSIE s.f. v. profesiune.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROFÉSIE s. f. elem. profesiune.
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
PROFESIÚNE s. f. v. profesie.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PROFESIÚNE, profesiuni, s. f. 1. Ocupație, îndeletnicire cu caracter permanent, pe care o exercită cineva în baza unei calificări corespunzătoare; complex de cunoștințe teoretice și de deprinderi practice care definesc pregătirea cuiva; meserie. 2. (În sintagma) Profesiune de credință = declarație publică pe care o face cineva cu privire la principiile sau la convingerile sale. [Pr.: -si-u-. – Var.: profésie s. f.] – Din fr. profession.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
PROFESIÚNE, profesiuni, s. f. 1. (Și în forma profesie) Ocupație cu caracter permanent, pe care o exercită cineva în baza unei calificări; meserie, îndeletnicire din care trăiește cineva. Profesia de cercetător e în primul rînd una de răbdare... de calm. BARANGA, I. 153. Femeile sînt libere să-și aleagă azi orice profesie. SAHIA, U.R.S.S. 110. În profesia mea de hirurg, am făcut și am văzut grele și dureroase operații. NEGRUZZI, S. I 295. Profesiune liberă v. liber. Expr. De profesiune... == în ceea ce privește profesiunea. Era de profesiune medic. 2. (Învechit; în expr.) Profesiune de credință = declarație publică pe care o face cineva cu privire la principiile sau convingerile sale (morale, politice etc.). Vom espune profesiunea noastră de credință și sînt convins că vom cîștiga multe voturi. ALECSANDRI, T. 1653. – Variantă: profésie s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PROFESIÚNE s.f. 1. Meserie, îndeletnicire, ocupație. 2. Profesiune de credință = declarație publică făcută de cineva asupra convingerilor pe care le are. [Var. profesie s.f. / cf. fr. profession, lat. professio].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROFESIÚNE/PROFÉSIE s. f. 1. activitate cu caracter permanent desfășurată de cineva în baza unei calificări; meserie, îndeletnicire, ocupație. 2. ~ de credință = declarație publică făcută de cineva asupra principiilor sau convingerilor sale (morale, politice etc.). (< fr. profession, lat. professio)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
PROFESIÚNE ~i f. Activitate de muncă bazată pe anumite cunoștințe teoretice și pe deprinderi practice; carieră. ~ de medic. ~ de agronom. Sudor de ~. ◊ De ~ a) profesionist; b) după pregătirea sa; după studiile pe care le are. ~ liberă profesie bazată pe munca intelectuală și exercitată de persoane neaflate în serviciu plătit (scriitori, pictori etc.). [G.-D. profesiunii; Sil. -si-u-; Var. profésie] /<fr. profession
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
profesi(un)e f. 1. declarațiune publică: profesiune de credință; 2. stare, ocupațiune: profesiune de librar.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*profesiúne f. (lat. professio, -ónis. V. confesiune). Declarațiune publică: a face o profesiune de credință. Ocupațiune, activitate pin care-țĭ cîștigĭ existența (vorbind de ocupațiunile maĭ înalte, ca profesoratu, medicina, avocatura, magistratura, ingineria, ofițeria): a exercita o profesiune (V. meserie). De profesiune, pin exercițiŭ: un pianist de profesiune. A face profesiune de, a te lăuda cu, a te da drept: a face profesiune de onestitate. – Și -ésie.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!profesie (desp. -si-e)/profesiune (desp. -si-u-) s. f., art. profesia (desp. -si-a) / profesiunea, g.-d. art. profesiei/profesiunii; pl. profesii/profesiuni, art. profesiile (desp. -si-i-) / profesiunile (dar numai: profesiune de credință)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!profésie (meserie) (-si-e) s. f., art. profésia (-si-a), g.-d. art. profésiei; pl. profésii, art. profésiile (-si-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
!profesiúne (în ~ de credință) (-si-u-) s. f., g.-d. art. profesiúnii; pl. profesiúni
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
profesiúne (sil. -si-u-)/profésie (sil. -si-e) s. f., g.-d. art. profesiúnii/profésiei; pl. profesiúni/profésii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
profesiune (i-u)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PROFESIÚNE s. v. ocupație.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PROFESIUNE s. îndeletnicire, meserie, ocupație, (înv. și reg.) meșterie, (Mold.) breaslă, (Transilv.) lefterie, (înv.) cin, marafet. (Ce ~ are în prezent?)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: -si-u-ne
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
profesie, profesii / profesiune, profesiunisubstantiv feminin
- 1. Ocupație, îndeletnicire cu caracter permanent, pe care o exercită cineva în baza unei calificări corespunzătoare; complex de cunoștințe teoretice și de deprinderi practice care definesc pregătirea cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: meserie ocupație îndeletnicire
- Profesia de cercetător e în primul rînd una de răbdare... de calm. BARANGA, I. 153. DLRLC
- Femeile sînt libere să-și aleagă azi orice profesie. SAHIA, U.R.S.S. 110. DLRLC
- În profesia mea de hirurg, am făcut și am văzut grele și dureroase operații. NEGRUZZI, S. I 295. DLRLC
- De profesiune... = în ceea ce privește profesiunea. DLRLC
- Era de profesiune medic. DLRLC
-
-
- Profesiune de credință = declarație publică pe care o face cineva cu privire la principiile sau la convingerile sale. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Vom espune profesiunea noastră de credință și sînt convins că vom cîștiga multe voturi. ALECSANDRI, T. 1653. DLRLC DN
-
- comentariu Forma profesiune se folosește numai în sintagma profesiune de credință. DOOM 2
etimologie:
- profession DEX '09 DEX '98 DN