MESERÍE meserii s. f. Profesie sau indeletnicire bazata pe un complex de cunoshtintze obtzinute prin shcolarizare shi prin practica care permit celui care le poseda sa execute anumite operatzii de transformare shi de prelucrare a obiectelor muncii sau sa presteze anumite servicii; indeletnicirea meseriashului; calificarea profesionala a meseriashului; meshteshug meshterie. ♦ P. gener. Profesie (de orice fel). ◊ SHcoala de meserii = shcoala in care se pregateau in trecut cadre de muncitori calificatzi. ◊ Loc. adj. De meserie = calificat intrun anumit domeniu de activitate; de specialitate competent. ♦ Ocupatzie; preocupare. Din mesereare (inv. „slujba functzie” < lat.).

meserie sf [At: GOLESCU E. 226/23 / Pl: ~ii / E: mesereare] 1 Profesiune sau indeletnicire care se bazeaza pe o munca manuala calificata desfashurata pentru a prelucra a transforma diverse materiale Si: meshteshug (1) (reg) breasla (irg) meshterie (1). 2 (Pop; ie) Celui cu ~i multe casai este fara curte Cine se ocupa de prea multe lucruri deodata nu realizeaza mare lucru. 3 (Is) SHcoala de ~i SHcoala in care se pregateau muncitori calificatzi. 4 (Pgn) Profesiune de orice fel. 5 (Ila) De ~ Care sa calificat sau sa specializat intrun anumit domeniu de activitate. 6 Indeletnicire. 7 (Ivr) Loc atelier in care meseriashul ishi practica profesiunea Si: (reg) lucratoare. 8 (Fam; cu valoare de superlativ; ie) Meserie! Se spune despre un obiect o realizare etc. deosebite Cf marfa (1617).

MESERÍE meserii s. f. Profesiune sau indeletnicire bazata pe un complex de cunoshtintze obtzinute prin shcolarizare shi prin practica care permit celui care le poseda sa execute anumite operatzii de transformare shi de prelucrare a obiectelor muncii sau sa presteze anumite servicii; indeletnicirea meseriashului; calificarea profesionala a meseriashului; meshteshug meshterie. ♦ P. gener. Profesiune (de orice fel). ◊ SHcoala de meserii = shcoala in care se pregateau in trecut cadre de muncitori calificatzi. ◊ Loc. adj. De meserie = calificat intrun anumit domeniu de activitate; de specialitate competent. ♦ Ocupatzie; preocupare. Din mesereare (inv. „slujba functzie” < lat.).

MESERÍE meserii s. f. 1. Indeletnicire sau profesiune bazata pe o munca manuala calificata desfashurata pentru a prelucra shi a transforma diferite materiale; meshteshug. Ma dat la meserie de mic la un atelier de reparatzii sa ma fac mecanic. DUMITRIU N. 266. Miam invatzat meseria la orash. SAHIA N. 80. Puse de gind k pe fiul sau sal dea sa invetze toate meseriile. ISPIRESCU L. 366. 2. Orice fel de profesiune manuala sau intelectuala. Mai totzi oamenii talentatzi din acest cerc literar au parasit literatura pentru meserii mai manoase. GHEREA ST. CR. II 99. ◊ Expr. (Om) de meserie = (om) de specialitate cu experientza intrun domeniu de activitate. E cel mai concret shi mai colorat dintre psihologii de meserie. IBRAILEANU S. 227. ♦ Ocupatzie indeletnicire. Satul de a face mereu de pomana meseria ticaloasa de martor mincinos ishi ceru seama de la stapin. ODOBESCU S. III 44.

MESERÍE ~i f. Indeletnicire de orice natura bazata pe munca manuala calificata; meshteshug. [G.D. meseriei] /Din mesereare inv.

meserie f. 1. exercitziul unei arte manuale: meseria de croitor; 2. orice profesiune: meseria de advocat. [Origina necunoscuta].

meseríe f. (d. meser). Meshteshug exercitziu uneĭ arte manuale (feraria zidaria sh. a.). Profesiune.

meseríe s. f. art. mesería g.d. art. meseríei; pl. meseríi art. meseríile

meseríe s. f. art. mesería g.d. art. meseríei; pl. meseríi art. meseríile

MESERÍE s. 1. meshteshug (inv. shi reg.) meshterie (reg.) breasla (prin Ban.) maistorie (Ban.) zanat. (A intrat la ~.) 2. v. ocupatzie.

MESERÍE s. v. atelier.

MESERIE s. 1. meshteshug (inv. shi reg.) meshterie (reg.) breasla (prin Ban.) maistorie (Ban.) zanat. (A intrat la ~.) 2. indeletnicire ocupatzie profesiune (inv. shi reg.) meshterie (Mold.) breasla (Transilv.) lefterie (inv.) cin marafet. (Ce ~ are in prezent? E cofetar.)

meserie s. v. ATELIER.

meseríe (meseríi) s. f. Profesiune ocupatzie manuala. Der. din a meseri „a fi sarac” cu semantismul k in it. mestiere „serviciu” shi „nevoie” (Tiktin). Nu apare inainte de sec. XIX. Der. meseriash s. m. (lucrator slujbash); meserieshesc adj. (muncitoresc); comeseriash s. m. (slujbash din aceeashi breasla).

meserie De origine necunoscuta dupa DU; la TDRG citim „pare a avea la baza pe meserere caruia i sa substituit sensul it. méstiere fr. métier” (meserere inseamna „indurare” dar se gaseshte shi cu intzelesul de „functzie”): slujbele le dadea domnitorul care miluia pe dregator. Aceasta explicatzie shio insusheshte CADE fara sa adauge nimic shi de asemenea DLR. Scriban shi dupa el DLRM considera pe meserie k derivat de la meser „sarac” fara nici un comentariu. Cred k aceasta este explicatzia justa dar are nevoie de unele lamuriri. M. Seche in LR XI p. 70 71 o respinge cu argumentul k „cel putzin in orinduirea feudala situatzia sociala a meseriashului era in orice caz mai buna decit a membrilor altor paturi shi clase sociale” revenind la legatura cu meserere. Cred k meserie a fost la inceput situatzia omului; sarac obligat sashi gaseasca o profesiune din care sa traiasca in opozitzie cu bogatashul care nu avea nevoie de asha ceva. Alta este ambiantza semantica a lui meshteshug: acesta a aparut la inceputurile capitalismului cind a fi meshter incepe sa fie ceva privit cu admiratzie intreaga diferentza intre feudalism shi capitalism este concentrata: in opozitzia dintre aceste doua cuvinte.

ARTS AND CRAFTS [a:ts ənd kra:fts] societate artistica de arte shi meserii organizata sub conducerea lui W. Crane in 1888 la Londra cu scopul de a promova originalitatea shi valoarea in artele aplicate opuninduse productziei industriale de serie. Preocuparea pentru obiectul de uz curent sa extins shi asupra arhitecturii avind la baza conceptzia despre confortul fizic shi spiritual al spatziului de locuit sub semnul valorii shi al esteticului. Ea a influentzat „stilul 1900” shi sta la baza conceptziei artei ambientale a sec. 20.

meserie meserii s. f. (glum.) 1. perfectziune. 2. lucru bine facut.

a face (ceva) la meserie expr. a face (ceva) la perfectzie / intro maniera ireproshabila / fara cusur.

la meserie expr. la perfectzie.