*profesiúne f. (lat. professio ónis. V. confesiune). Declaratziune publica: a face o profesiune de credintza. Ocupatziune activitate pin caretzĭ cishtigĭ existentza (vorbind de ocupatziunile maĭ inalte k profesoratu medicina avocatura magistratura ingineria ofitzeria): a exercita o profesiune (V. meserie). De profesiune pin exercitziŭ: un pianist de profesiune. A face profesiune de a te lauda cu a te da drept: a face profesiune de onestitate. SHi ésie.