9 definiții pentru prezicător
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PREZICĂTÓR, -OÁRE, prezicători, -oare, s. m. și f. Persoană care se îndeletnicește cu ghicitul viitorului cuiva în cărți, în cafea, în palmă etc.; ghicitor. – Prezice + suf. -ător.
PREZICĂTÓR, -OÁRE, prezicători, -oare, s. m. și f. Persoană care se îndeletnicește cu ghicitul viitorului cuiva în cărți, în cafea, în palmă etc.; ghicitor. – Prezice + suf. -ător.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
prezicător, ~oare smf [At: DRLU / Pl: ~i, ~oare / E: prezice + -ător] 1 Persoană care pretinde că ar avea darul de a ghici viitorul și care practică, pentru bani, divinația Si: ghicitor. 2 Astrolog. 3 (Spc) Chiromant.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PREZICĂTÓR, -OÁRE, prezicători, -oare, s. m. și f. Persoană despre care cei superstițioși cred că are darul prezicerii; persoană care se îndeletnicește (pentru bani) cu prezicerile; ghicitor. Acolo, la celebra prezicătoare, se strecoară oamenii pe furiș. C. PETRESCU, C. V. 258.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PREZICĂTÓR, -OÁRE s.m. și f. Prevestitor. [< prezice].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PREZICĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care prezice viitorul. /a prezice + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
prezicătór s. m., pl. prezicătóri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
prezicătór s. m., pl. prezicătóri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PREZICĂTÓR s. 1. v. ghicitor. 2. v. profet.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PREZICĂTOR s. ghicitor, (înv.) provideț.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
prezicător, prezicătorisubstantiv masculin prezicătoare, prezicătoaresubstantiv feminin
- 1. Persoană care se îndeletnicește cu ghicitul viitorului cuiva în cărți, în cafea, în palmă etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: ghicitor prevestitor profet provideț
- Acolo, la celebra prezicătoare, se strecoară oamenii pe furiș. C. PETRESCU, C. V. 258. DLRLC
-
etimologie:
- Prezice + sufix -ător. DEX '09 DEX '98 DN