POTRIVNICÍE, potrivnicii, s. f. Împrejurare nefavorabilă; obstacol, piedică, dificultate. [Var.: (înv.) protivnicíe s. f.] – Potrivnic + suf. -ie.

potrivnicie sf [At: CORESI, ap. DHLR II, 326 / V: (îrg) protiv~ / Pl: ~ii / E: potrivnic² + -ie] 1 (Îvr; îf protivnicie) Împotrivire. 2 (Îvr; îf protivnicie) Constrângere. 3 (Înv) Împrejurare nefavorabilă. 4 (Înv) Element care împiedică Si: dificultate, obstacol, piedică. 5 (Înv) Ostilitate. 6 (Rar) Contradicție.

POTRIVNICÍE, potrivnicii, s. f. Împrejurare nefavorabilă; obstacol, piedică, dificultate (în calea realizării a ceva). [Var.: (înv.) protivnicíe s. f.] – Potrivnic + suf. -ie.

POTRIVNICÍE, potrivnicii, s. f. (Și în forma protivnicie) Împrejurare potrivnică, piedică, opunere, adversitate, obstacol. Să înfrunte de la început toate protivniciile, cu tinerețe oțelită. C. PETRESCU, C. V. 29. – Variantă: protivnicíe s. f.

POTRIVNICÍE ~i f. Circumstanță nepotrivită; vitregie. /potrivnic + suf. ~ie

protivnicie sf vz potrivnicie

potrivnicíe (înv.) (po-triv-) s. f., art. potrivnicía, g.-d. art. potrivnicíei; pl. potrivnicíi, art. potrivnicíile

potrivnicíe s. f. (sil. -triv-), art. potrivnicía, g.-d. art. potrivnicíei; pl. potrivnicíi, art. potrivnicíile

POTRIVNICÍE s. v. adversitate.

POTRIVNICÍE s. v. constrângere, dificultate, forță, greutate, impas, impediment, inconvenient, împotrivire, neajuns, nevoie, obstacol, opoziție, opreliște, opunere, piedică, rezistență, silă, silnicie, stavilă, violență.

potrivnicie s. v. CONSTRÎNGERE. DIFICULTATE. FORȚĂ. GREUTATE. IMPAS. IMPEDIMENT. INCONVENIENT. ÎMPOTRIVIRE. NEAJUNS. NEVOIE. OBSTACOL. OPOZIȚIE. OPRELIȘTE. OPUNERE. PIEDICĂ. REZISTENȚĂ. SILĂ. SILNICIE. STAVILĂ. VIOLENȚĂ.

POTRIVNICIE s. adversitate, ostilitate, vitregie, vrăjmășie. (~ vremurilor trecute.)