VRĂJMĂȘÍE, vrăjmășii, s. f. (Înv.) Dușmănie, ură. – Vrăjmaș + suf. -ie.

vrăjmășie sf [At: (a. 1525) DERS / Pl: ~ii / E: vrăjmaș + -ie] 1-2 Dușmănie (1-2). 3 (Înv) Comportare plină de asprime, de răutate, de cruzime.

VRĂJMĂȘÍE, vrăjmășii, s. f. Dușmănie, ură. – Vrăjmaș + suf. -ie.

VRĂJMĂȘÍE, vrăjmășii, s. f. Dușmănie, ură. Ochii-i luceau trădînd vrăjmășie crîncenă. VORNIC, P. 85. În vremea de care vorbim, vrăjmășia ajunsese foarte departe. SADOVEANU, O. VIII 224. Vrăjmășia lor e groaznică... vor să-și răpească una de la alta pămînt. ISPIRESCU, L. 5.

VRĂJMĂȘÍE ~i f. Atitudine de vrăjmaș; dușmănie; vrajbă; ostilitate; ură. [G.-D. vrăjmășiei] /vrăjmaș + suf. ~ie

vrăjmășie f. dușmănie.

vrăjmășíe f. (d. vrăjmaș). Dușmănie.

vrăjmășíe (înv.) s. f., art. vrăjmășía, g.-d. art. vrăjmășíei; pl. vrăjmășíi, art. vrăjmășíile

vrăjmășíe s. f., art. vrăjmășía, g.-d. art. vrăjmășíei; pl. vrăjmășíi, art. vrăjmășíile

VRĂJMĂȘÍE s. 1. v. dușmănie. 2. v. adversitate.

VRĂJMĂȘIE s. 1. animozitate, discordie, dușmănie, învrăjbire, ostilitate, pornire, ură, vrajbă, zîzanie, (livr.) inimiciție, (înv. și pop.) price, (pop. și fam.) dihonie, (pop.) pică, (înv. și reg.) ceartă, pizmă, pizmuire, scîrbă, (Mold.) poxie, (înv.) mozavirie, neprietenie, patos, scandală, sfadă, urîciune, vrăjbie, (latinism înv.) rancoare. (Ce e ~ asta între voi?) 2. adversitate, ostilitate, potrivnicie, vitregie. (~ unor vremuri apuse.)

Vrăjmășie ≠ amiciție, prietenie