POTÁIE potai s. f. (Fam.) Caine slab neingrijit sau lenesh; cotarla javra; p. gener. (depr.) caine. ♦ Epitet dat unui om lipsit de caracter netrebnic. [Pr.: taie] Et. nec.

potaie sf [At: ALEXANDRESCU O. I 210 / P: ~taie / Pl: ~tai / E: nct] 1 (Dep) Caine slab neingrijit jigarit lenesh etc. Si: cotarla javra jigodie. 2 (Pgn; dep) Caine. 3 (Reg; dep) Epitet dat unui om nedezvoltat pipernicit. 4 (Dep) Epitet dat unui om de nimic netrebnic. 5 (Dep) Epitet dat unui om lenesh. 6 (Trs) Dihanie. 7 (Trs) Aratare. 8 (Reg; csc) Haita de caini sau de lupi. 9 (Buc) Card.

POTÁIE potai s. f. Caine slab jigarit sau lenesh; cotarla javra; p. gener. (depr.) caine. ♦ Epitet dat unui om lipsit de caracter netrebnic. [Pr.: taie] Et. nec.

POTÁIE potai s. f. 1. Termen de dispretz pentru un ciine; javra cotarla. Una din potai indirjita de sosirea stapinului sau se repezi in pornire turbata shi nazui sa apuce pe Pisicutza de bot. HOGASH M. N. 187. Lovitear jigodia potaia dracului! zic in gindul meu. Nam vazut de cind sint javra mai antipatica. CARAGIALE O. II 267. Noi fratzii tai potaie? O satzi dam o bataie Care so pomeneshti. ALEXANDRESCU P. 67. ♦ (Bar pentru alte animale) Trage un foc... k trebuie sa fie o potaie de lup! GALACTION O. 108. 2. Haita de ciini sau de lupi. A inceput a viscoli shi umbla dihaniile potai. SADOVEANU O. I 352. TZiam spus k nu ma tem nici de o potaie intreaga [de lupi]. CREANGA P. 120. O potaie de cini sta pe imprejurul parilor shi privea cu pofta la acele capete singeroase. ALECSANDRI la TDRG. ◊ Fig. Ienicerii mult crincena potaie Pazeau o trista gloata de robi prinshi in bataie. ALECSANDRI P. I 344. 3. Fig. Om de nimic nesuferit; canalie. Potaia asta de mocan va da vin de pomana. STANCU D. 133. Cine sa batut la Plevna potaie? Tu ori ashtia? SADOVEANU O. VI 127.

POTÁIE ~ai f. 1) Caine jigarit care trezeshte mila shi repulsie. 2) fig. depr. Om de nimic; netrebnic. /Orig. nec.

potaie f. 1. haita: o potaie de lupi; 2. catzel: are potaia vrun dar? GR. AL.; 3. fam. om nesuferit. [Dintr’un primitiv pot de origina necunoscuta].

potáĭe f. pl. aĭ (cp. cu sirb. potaja ascunzatoare shi rus. potálĭ lustru inshelator). Haĭta ceata (de cinĭ de lupĭ. In nord shi „cird” de gishte sh. a.). Cov. Fam. Iron. Pojijie suita: a venit cu toata potaĭa. Cotarla sharla javra cine prost.

potáie (fam.) s. f. art. potáia g.d. art. potắi; pl. potắi art. potắile (tai)

potáie s. f. art. potáia g.d. art. potaii; pl. potai art. potaile (sil. tai)

potaie tai.

POTÁIE s. v. javra.

POTÁIE s. v. haita.

POTAIE s. cotarla javra jigodie (pop.) jigaraie sharla (reg.) pujla schila (Transilv.) hola (Mold. shi Bucov.) pahaie (Mold.) pohirla (prin Transilv.) teauca. (O ~ de ciine.)

potaie s. v. HAITA.

potáie (potắi) s. f. 1. Cotarla javra jigodie. 2. Haita de lupi. 3. Catzel. Origine necunoscuta. Solutziile propuse sint insuficiente: din sl. tešti teką „a fugi” cu pref. po (Cihac II 281); expresiv cf. mayen. poutaud „broasca” (SHeineanu Chien 326); dintro radacina pot necunoscuta cu suf. aie (Pascu Suf. 200); din sb. potaja „ascunzatoare”.