POTÁIE potai s. f. 1. Termen de dispretz pentru un ciine; javra cotarla. Una din potai indirjita de sosirea stapinului sau se repezi in pornire turbata shi nazui sa apuce pe Pisicutza de bot. HOGASH M. N. 187. Lovitear jigodia potaia dracului! zic in gindul meu. Nam vazut de cind sint javra mai antipatica. CARAGIALE O. II 267. Noi fratzii tai potaie? O satzi dam o bataie Care so pomeneshti. ALEXANDRESCU P. 67. ♦ (Bar pentru alte animale) Trage un foc... k trebuie sa fie o potaie de lup! GALACTION O. 108. 2. Haita de ciini sau de lupi. A inceput a viscoli shi umbla dihaniile potai. SADOVEANU O. I 352. TZiam spus k nu ma tem nici de o potaie intreaga [de lupi]. CREANGA P. 120. O potaie de cini sta pe imprejurul parilor shi privea cu pofta la acele capete singeroase. ALECSANDRI la TDRG. ◊ Fig. Ienicerii mult crincena potaie Pazeau o trista gloata de robi prinshi in bataie. ALECSANDRI P. I 344. 3. Fig. Om de nimic nesuferit; canalie. Potaia asta de mocan va da vin de pomana. STANCU D. 133. Cine sa batut la Plevna potaie? Tu ori ashtia? SADOVEANU O. VI 127.