opțiuni
  • info

14 definiții pentru javră

din care

Explicative DEX

JÁVRĂ, javre, s. f. 1. Câine slab și prăpădit; jigodie, potaie, cotarlă; p. gener. (depr.) câine. 2. Epitet pentru un om lipsit de caracter. [Var.: (reg.) jábră s. f.] – Din Javarra (numele unei rase de câini fără păr).

JÁVRĂ, javre, s. f. 1. Câine slab și prăpădit; jigodie, potaie, cotarlă; p. gener. (depr.) câine. 2. Epitet pentru un om lipsit de caracter. [Var.: (reg.) jábră s. f.] – Din Javarra (numele unei rase de câini fără păr).

javră sf [At: LB / V: ~bră, ~vlă / Pl: ~re, jevre / E: ucr жавра „câine care mușcă”] 1 (Dep) Câine. 2 (Spc) Câine bătrân. 3 (Reg) Câine prost care latră degeaba. 4 (Reg) Câine rău care mușcă. 5 Câine slab și prăpădit Si: cotarlă, jigodie, potaie. 6 (Fig) Om lipsit de caracter. 7 (Fig; rar) Om bătrân. 8 (Fig) Om leneș. 9 (Fig) Om bârfitor. 10 (Fig) Femeie clevetitoare. 11 (Reg) Cal bătrân și neputincios.

JÁVRĂ, javre, s. f. 1. Cîine mic, slab, prăpădit; p. ext. (depreciativ) cîine; potaie, jigodie. Javre cu cozi subțiri, cu stîrvurile supte, începură să se arate în lungul uliței. CAMILAR, T. 113. Era o javră slăbuță, cu urechi ciulite de liliac și cu ochii boldiți. SADOVEANU, B. 46. Cel puțin vreo cinci potăi ciobănești, printre destule javre de mîna a doua, erau stăpîni pe situație. GALACTION, O. I 310. ◊ (Urmat de determinări pleonastice) Nu concepea să plece după tîrguieli sau la plimbare, fără o javră de cățel cu zgardă și curelușă. PAS, Z. I 90. De la o colibă, o javră de cîine veni spre mine, lătrînd. DUNĂREANU, CH. 135. 2. Termen de ocară pentru oameni. Javra dracului se face a o căuta de ou și-i dezleagă... ața de la picior. CREANGĂ, A. 57. ◊ (Urmat de determinări indicînd substantivul la care se referă termenul) O să-l omorîm pe javra de Ștefănescu. STANCU, D. 145.

JÁVRĂ ~e f. fam. 1) Câine jigărit, care trezește milă și repulsie, potaie; cotarlă; jigodie. 2) fig. Om lipsit de caracter; om de nimic. [Sil. ja-vră] /Din Javana

javră m. și f. 1. câine ce latră mereu; 2. fig. om flecar, ființă tărîtoare. [Cf. rut. JAVRA, câine].

JÁBRĂ s. f. v. javră.

jabră2 sf vz javră corectată

javlă sf vz javră

JÁBRĂ, jabre, s. f. v. javră.

Ortografice DOOM

jávră (ja-vră) s. f., g.-d. art. jávrei; pl. jávre

jávră s. f. (sil.-vră), g.-d. art. jávrei; pl. jávre

Relaționale

JÁVRĂ s. cotarlă, jigodie, potaie, (pop.) jigăraie, șarlă, (reg.) pujlă, schilă, (Transilv.) holă, (Mold. și Bucov.) păhaie, (Mold.) pohârlă, (prin Transilv.) teaucă. (O ~ de câine.)

JAVRĂ s. cotarlă, jigodie, potaie, (pop.) jigăraie, șarlă, (reg.) pujlă, schilă. (Transilv.) holă, (Mold. și Bucov.) păhaie, (Mold.) pohîrlă, (prin Transilv.) teaucă. (O ~ de cîine.)

Argou

javră, javre s. f. (peior.) om lipsit de caracter

Intrare: javră
  • silabație: ja-vră info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • javră
  • javra
plural
  • javre
  • javrele
genitiv-dativ singular
  • javre
  • javrei
plural
  • javre
  • javrelor
vocativ singular
  • javră
  • javro
plural
  • javrelor
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jabră
  • jabra
plural
  • jabre
  • jabrele
genitiv-dativ singular
  • jabre
  • jabrei
plural
  • jabre
  • jabrelor
vocativ singular
  • jabră
  • jabro
plural
  • jabrelor
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • javlă
  • javla
plural
  • javle
  • javlele
genitiv-dativ singular
  • javle
  • javlei
plural
  • javle
  • javlelor
vocativ singular
  • javlă
  • javlo
plural
  • javlelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

javră, javresubstantiv feminin

    • format_quote Javre cu cozi subțiri, cu stîrvurile supte, începură să se arate în lungul uliței. CAMILAR, T. 113. DLRLC
    • format_quote Era o javră slăbuță, cu urechi ciulite de liliac și cu ochii boldiți. SADOVEANU, B. 46. DLRLC
    • format_quote Cel puțin vreo cinci potăi ciobănești, printre destule javre de mîna a doua, erau stăpîni pe situație. GALACTION, O. I 310. DLRLC
    • format_quote pleonastic Nu concepea să plece după tîrguieli sau la plimbare, fără o javră de cățel cu zgardă și curelușă. PAS, Z. I 90. DLRLC
    • format_quote pleonastic De la o colibă, o javră de cîine veni spre mine, lătrînd. DUNĂREANU, CH. 135. DLRLC
  • 2. Epitet pentru un om lipsit de caracter. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Javra dracului se face a o căuta de ou și-i dezleagă... ața de la picior. CREANGĂ, A. 57. DLRLC
    • format_quote O să-l omorîm pe javra de Ștefănescu. STANCU, D. 145. DLRLC
  • 3. figurat rar Om bătrân. MDA2
  • 4. figurat Om leneș. MDA2
  • 5. figurat Om bârfitor. MDA2
  • 6. figurat Femeie clevetitoare. MDA2
  • 7. regional Cal bătrân și neputincios. MDA2
etimologie:
  • Javarra (numele unei rase de câini fără păr). DEX '09 DEX '98
  • limba ucraineană жавра „câine care mușcă”. MDA2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.